"Cenusa si sange", dupa 10 ani

Atat i-a trebuit lui Judith ca sa se intoarca acolo unde a suferit cel mai mult. Cu un deceniu in urma, sotul lui Judith este ucis. Ramasa vaduva, cu trei copii, femeia se hotaraste sa paraseasca plaiurile natale acolo unde nu a gasit decat suferinta si durere. In consecinta, ii ia pe cei doi fii ai ei, Pashko, si Ismael, si pe fetita, Mira si se muta in Marseilles, incercand astfel sa se indeparteze de tot raul din viata sa.

Viata linistita alaturi de copiii ei se intrerupe brusc atunci cand primeste o invitatie de nunta de la familia ramasa in tara. In acel moment, tot ce s-a intamplat acum 10 ani ii revine in minte, iar ce se va intampla la nunta cu siguranta ca o s-o marcheze. Revenirea lor redeschide rani vechi si redesteapta ura dintre doua familii rivale. Conflictul izbucneste inevitabil, iar sangele varsat isi cere razbunarea.

Filmarile pentru aceasta pelicula romano-franceza au avut loc in toamna anului trecut, in orasul Sf. Gheorghe. Criticul Dan Fainaru vorbeste in termeni nu foarte buni despre debutul regizoral al actritei Fanny Ardant. "Povestea complicata are loc in mediul rural, iar actiunea uniforma da impresia ca nimeni nu a tinut bine haturile acestei productii, nu se vede implicare, hotarare", subliniaza criticul.

Dialogul jumatate in romana, jumatate in franceza nu face altceva decat sa introduca spectatorul intr-o stare de confuzie si mai mare. "Dupa ce am vazut acest film, la final, mi-a fost foarte greu sa inteleg de ce celebra actrita Fanny Ardant a simtit nevoia sa-l transpuna pe pelicula", continua Dan Fainaru.

Cel care a reusit sa improspateze productia este Gerard de Battista, care a reusit sa surprinda cele mai frumoase imagini pe care i le putea daruiTransilvania. Prin unghiurile pe care le-a ales a capturat cele mai izbitoare contraste de culoare.

Pe langa dinstributia internationala, formata din Ronit Elkabetz, Marc Ruchmann, Abraham Belaga, Claire Bouanich, productia a beneficiat si de prezenta unor actori importanti pentru cinematografia romaneasca: Olga Tudorache, Ion Besoiu, Razvan Vasilescu, Tudor Aaron Istodor, Madalina Constantin, Andrei Aradits si Andrei Finti.

Interviu cu Fanny Ardant

Cum a luat nastere acest proiect de regie de film?

A inceput cu dorinta de a spune o poveste, aceasta poveste.
Apoi rotitele au fost puse in miscare. Subventia de venituri din bilete in avans mi-a fost de mare ajutor pentru a crede mai mult in mine.
Si apoi a aparut Paulo Branco! S-a imbarcat in aceasta aventura fara sa se teama de lipsa mea de experienta. Si Claude Berri a avut un rol important in ceea ce priveste obtinerea finantarilor, alaturi de Gerard Depardieu si Micheline Rozan...

Povestiti-ne despre prima dumneavoastra zi de filmare ca regizoare...

In prima zi, imi amintesc ca am filmat scena de pe mal dintre Pashko (Abraham Belaga) si Ilaria (Madalina Constantin). Am sosit pe campie cat inca era ceata de dimineata. Nu mai era nimeni in apropiere si am petrecut mult timp pe malul raului, recitind replicile personajelor. Deodata, cand m-am intors, am vazut camioane, remorci, cai, corturi, masini, o lume intreaga asteptand. Si am inceput.

Cum v-ati inteles cu echipa?

Cu totii m-au protejat, sprijinit si sfatuit. Imi placea cand primeam intrebari de la Gerard de Battista. Si Pierre Tucat, inginerul de sunet, m-a invatat multe despre rabdare, despre cum sa ascult si despre atentia la detalii.

Cum l-ati intalnit pe Gerard de Battista, directorul de imagine?

Il cunosteam deja pentru ca lucrase la filmul lui Claude Lelouch Roman de Gare, care imi placuse mult. Apoi am vazut filmul lui Claude Miller, Un secret, la care lucrase de asemenea si care mi s-a parut foarte interesant.
Am plecat din Franta cu o echipa foarte mica: inginerul de sunet, Gerard pentru incadrare si pentru lumini, persoana care se ocupa de focalizare si Marion Pin, supraveghetoarea scenariului, care a lucrat de asemenea la filmul lui Lelouch.  Ni s-a alaturat Isabel Branco, o scenografa si costumiera pentru care nimic nu este imposibil si care a gasit mereu solutii in cele mai dificile situatii.

Multe dintre personaje au cate un handicap. Mira este surda, una dintre surori schioapata, Louppos are o cicatrice pe gat...

Istoria violentei este scrisa intr-o cicatrice. Violenta nu este doar o chestiune fizica. Tot ce castigam sau pierdem este adesea rezultatul violentei, o violenta la care suntem supusi. Spunand aceasta poveste, am dorit sa vorbesc despre urmele ce pot fi lasate de violenta, despre terorizarea altora, despre umilire...

Va ganditi deja la un alt scenariu?

Imi place sa mi se spuna povesti, deci cred ca urmatorul scenariu va fi cu siguranta rezultatul unei povesti pe care o aflu. Nu ma uit la televizor, nu citesc ziarele asa ca noutatile ajung la mine mereu prin intermediul altcuiva.