"Ce-ar fi daca m-as intoarce in timp...

"Pendulam constant intre nostalgia si regretele legate de trecut si, pe de alta parte, intre speranta si proiectele legate de viitor..."

A existat o Ilena in viata dumneavoastra?

Ca multe dintre eroinele mele, Ilena este combinatie intre imaginatie si una sau mai multe persoane din viata reala. Ilena e o tanara femeie de origine braziliana care lucreaza ca dresoare de orci in cel mai mare bazin acvatic din Florida. Este voluntara, draguta si are multa personalitate. E un personaj pe care mi-a placut sa il creez si care mi-a lipsit mult odata ce cartea s-a terminat.

Daca v-ati putea intoarce in timp, care ar fi momentele pe care ati vrea sa le retraiti? Care ar fi greselile pe care ati vrea sa le indreptati?

Astazi am invatat sa nu mai fiu nostalgic, sa nu imi doresc prea mult sa ma proiectez intr-o perioada care va veni. Am fost mereu frapat sa vad pana la ce punct referirea la prezent si la viitor ar putea sa ne dea viata peste cap. Pendulam constant intre nostalgia si regretele legate de trecut si, pe de alta parte, intre speranta si proiectele legate de viitor, riscul fiind, bineinteles de a trece pe langa singura viata "adevarata": aceea a prezentului. Si aceasta e cea care ma intereseaza !

Se pregateste o ecranizarea dupa "Vei fi acolo"? Care sunt asteptarile dumneavoastra? Exista aspecte din carte pe care regizorul ar trebui sa marseze pentru ca povestea sa se regaseasca in film cu aceeasi putere?

Drepturile de ecranizare au fost vandute unei case de productie franceze. Sper ca productia va demara in curand si ca va respecta atat locul actiunii romanului (orasul San Francisco) cat si firul povestii. Dar cand este vorba de adaptarile cinematografice, nu se stie niciodata. Un sfat: cititi cartea, nu asteptati filmul.

Credeti ca mai sunt posibile astfel de iubiri in zilele noastre sau ritmul in care traim ne macina prea tare si nu mai avem timp sa ne... "observam" sentimentele?

Sper ca mai exista o asemenea iubire in zilele noastre! Iubirea este, in orice caz, materia prima a tuturor cartilor mele si nu-mi imaginez ca as putea scrie un roman in care sa nu apara o poveste de iubire! Pana la urma, iubirea este partea cea mai interesanta a vietii, nu-i asa? Caci iubirea sau lipsa ei determina o mare parte a comportamentelor umane. Pentru a relua spusele lui Christian Bobin: "Iubirea ne face mereu sa suferim, chiar si atunci cand credem ca nu suferim de nimic".

Cum v-a marcat viata perioada in care ati trait la New York?

New York este un loc unde ai impresia ca ti se poate intampla orice: cea mai frumoasa poveste de iubire sau drama cea mai sfasietoare. Este un oras pe care il cunosc bine pentru ca am muncit acolo mai multe luni, atunci cand aveam 19 ani. Am plecat intr-o aventura si, odata ajuns acolo, am lucrat ca vanzator de inghetata 70 sau 80 de ore pe saptamana! In ciuda acestor conditii dificile de lucru, m-am indragostit de Manhattan si, de fiecare data cand ma intorc, traiesc aceeasi fascinatie. Pe de alta parte, dupa atentatele din 2001, New York a devenit un oras mobil, care incerca sa se reconstruiasca dupa un traumatism. O stare care se face adesea ecou pentru ceea ce traiesc personajele mele.

Primiti enorm de multe scrisori intr-un an de la cititori. Care sunt sentimentele care va incearca atunci cand le cititi?

Primesc mai mult de 10 000 de mesaje pe an si le citesc pe toate cu o imensa recunostinta pentru cei care au facut efortul de a-mi scrie. Succesul meu se datoreaza in special oamenilor care recomanda celorlalti cartile mele si, de fiecare data cand dau autografe, sunt surprins de diversitatea publicului: cititori de toate varstele si de toate sexele, dar mai ales adulti tineri si adolescenti. Asta m-a mirat cel mai mult: sa reusesti sa ajungi la o generatie care prefera, prin definitie, jocurile video si benzile desenate lecturii romanelor.  

V-ati gandit la subiectul urmatoarei carti? Lucrati la ceva in acest moment?

Da, scriu un nou roman. Sper ca cititorii din Romania il vor putea descoperi in curand!

Credit foto: Tom Volf, XO Edition; © Marianne Rosenstiehl
Un articol de Ileana Voicu Ghinea