Buddy Valastro sau "Regele cofetarilor" asa cum este numit el, este proprietarul afacerii "Carlo's Bakery" din Hoboken, New Jersey, SUA. A intrat de mic in aceasta afacere, iar la 17 ani, atunci cand tatal lui a decedat, a fost obligat sa preia fraiele. De atunci, alaturi de numeroasa lui familie, Buddy creeaza sute de torturi elaborate pentru clienti foarte diversi: persoane publice din America, oameni de afaceri si impatimiti ai dulciurilor.
In exclusivitate pentru Eva.ro, Buddy Valastro, personajul principal din seria "Regele cofetarilor", difuzata de Discovery Travel & Living, a vorbit despre afacerea lui, despre familia lui si despre pasiunea pe care o are pentru aceasta activitate.
Stiu ca in familia ta, aceasta afacere este o traditie. A existat vreun moment in care sa iti fi dorit sa faci altceva ?
Sincer sa fiu, m-am apucat de meseria asta inca de cand eram foarte tanar si mi-a placut imediat la nebunie. Aveam 11 ani cand am inceput sa fac fursecuri sau sa ma joc cu aluat. Mi s-a parut o chestie foarte fireasca. Sincer, pot sa spun ca niciodata nu m-am gandit sa fac altceva.
Esti cel care conduce aceasta afacere. Raportandu-te la tine, crezi ca barbatii sunt sefi mai buni decat femeile?
Eu cred ca oricine poate fi sef, indiferent ca e barbat sau femeie. Cred ca depinde mai degraba de personalitatea fiecaruia si de capacitatea de a se descurca in diverse situatii care apar. Daca surorile mele ar fi putut sa faca ce fac eu, ele ar fi fost in locul meu, in postul de sef. Sunt convins ca exista niste motive pentru care eu sunt seful. Si mai cred ca exista femei extraordinare, care fac multe lucruri, conduc companii intregi... De exemplu, la TLC (o retea TV din SUA), cea care conduce este Eileen O'Neil – o femeie minunata. Eu nu cred in stereotipiile care spun ca femeile fac doar una si barbatii alta... Cu totii avem sanse egale. Pe asta se bazeaza America. Intamplator, eu am fost omul potrivit pentru aceasta slujba. Eu am fost potrivit pentru a deveni seful de la Carlo's Bakery – si asta sunt. Ceea ce nu inseamna ca mama mea nu mai tipa la mine. Ce pot sa spun ? E mama mea.
Am vazut pe Internet ca tu iti proiectezi propriile torturi, cu toata echipa in jurul tau. Asa ai facut cu torturile mai dificile, cel cu zombie sau cel cu artificii... Dar cine ia decizia finala ? Tu esti seful cel mare, dar discuti si cu ceilalti ? Sau pur si simplu iei decizia finala singur si stabilesti cum vor arata torturile pe care le vei face ?
De obicei, cand fac un tort, nu ma pricep foarte bine sa il desenez, nici sa il schitez. Cand ma gandesc la un tort, il vad in mintea mea. Chiar inchid ochii si il vad. Dupa ce stiu ca e bine si ca asa vreau sa arate tortul in final, nu imi mai pasa cui ii place sau cui nu ii place. Daca am probleme si nu reusesc sa vizualizez un concept in mintea mea, atunci cer ajutor sau caut sugestii. Dar, de obicei, o data ce mie imi e clar cum vreau sa arate tortul, daca il vizualizez in sinea mea... eu sunt seful!
Buddy, te-ai gandi vreodata sa-ti schimbi partenerii de afaceri? Sau crezi ca familia ta reprezinta alegerea perfecta pentru tine ?
Pentru mine, familia este cel mai important lucru. Familia mea imi va fi partenera in tot ceea ce fac, dar eu voi fi intotdeauna seful. Asa va fi atata timp cat ei sunt partenerii mei si fac ce le spun eu sa faca, iar ei stiu asta. Am un model de afaceri pe care vreau sa-l adopt. Am facut niste sedinte pe tema asta. Cred ca eu stiu cel mai bine ce e bine pentru familia mea. Eu fac ce cred ca e mai bine pentru Carlo's Bakery. Si cred ca toti ceilalti sunt de acord. Poate ca nu le place tot timpul ce le cer sa faca, dar trebuie sa ma asculte. Si ei simt ca eu sunt tipul cel mai potrivit pentru asta.
Despre secrete si despre pozitia barbatului in bucatarie....
Un macho care face dulciuri. Cum te simti facand aceasta meserie?
Adevarul e ca tocmai asta e frumusetea. Chiar zilele trecute a venit la mine o doamna care mi-a zis ca are un fiu de 13 ani caruia ii place foarte mult sa faca prajituri si aluaturi, dar de obicei cei din jur rad de el. Dar, uitandu-se la seria pe care o filmam noi, a vazut un tip mare si zburlit ca mine, care decoreaza torturi si face tot felul de trebusoare delicate. Asta i-a dat curaj sa se bucure de ceea ce ii place, sa isi urmeze visele si dorintele. Cand auzi asemenea chestii ar trebui sa le ignori. Pentru mine, a fost grozav. Dintotdeauna m-am simtit in largul meu facand meseria asta. Noi, ca brutarie, suntem de moda veche. Pana acum mai multi ani, fetele nici nu aveau voie sa intre in bucatarie. Aveam doar barbati. Apoi fetele au inceput sa lucreze in partea din fata a magazinului si n-am mai avut voie sa avem baieti care sa ambaleze prajiturile. Iata, deci, cum lucrurile s-au inversat aproape... Dar acum toata lumea face de toate.
Stiu ca tatal tau ti-a destainuit cateva secrete ale meseriei. Ni le poti impartasi si noua sau sunt strict secrete ?
Cea mai dificila parte a meseriei mele si secretele despre cum se amesteca si cum se fac diverse chestii nu sunt pentru mine strict secrete. Practic, ce mi-a zis tata a fost sa tratez pe toata lumea cu respect. M-a pus sa spal chiuveta si sa fac curat in baie, fiindca a vrut ca eu sa stiu cum e sa fii tipul care face curat in baie, a vrut sa stiu cum e sa fii spalatorul de vase, dar si cum e sa fii decoratorul de torturi pentru vedete. Asa ca am facut toate aceste chestii si sunt foarte bucuros ca m-a pus sa le fac, fiindca asta m-a facut sa devin mai umil, mai modest - ca om.
Tot apropo de secrete, vreau sa te intreb daca exista vreun truc pe care-l folosesti ca sa iasa torturile mai bune?
O sa va spun un secret grozav. Cand am preluat eu brutaria, am schimbat una dintre retetele de tort. I-am adaugat niste crema in coca si am facut-o mult mai pufoasa. Uneori, trebuie sa schimbi cantitatea de praf de copt, fiindca tortul iese foarte moale. E de ajuns sa pui furculita pe el si se face bucatele. E delicios.