Cum te-ai simţi dacă ai descoperi într-o zi lucrări nepublicate şi caietele cu notiţe ale autorului tău preferat, ale cărui romane le-ai citit intotdeauna pe nerăsuflate?
Misterul, enigma şi entuziasmul au intrat în viaţa lui John Curran, un cititor pasionat întreaga viaţă de cărţile Agathei Christie, în 2005, când a văzut pentru prima dată carnetele Agathei Christie, puse la dispoziţia sa de nepotul autoarei, Mathew Princhard.
Când Agatha Christie a murit în 1976, la vârsta de 85 de ani, devenise cea mai populară autoare a lumii. Cu vânzări de peste 2 miliarde de exemplare în întreaga lume, ea obţinuse imposibilul – mai mult de o carte publicată anual începând cu anii 1920, fiecare devenind un bestseller.
După moartea lui Rosalind, fiica Agathei Christie, la finalul anului 2004, a ieşit la iveală o moştenire remarcabilă – 73 de volume scrise de mâna autoarei. Deşi era cunoscută existenţa lor, aceste caiete fuseseră în mare parte ignorate, probabil din cauza faptului că scrisul atât de celebru al Agathei Christie era atât de greu de descifrat. Dar când arhivarul John Curran a început să descifreze caietele, a devenit evidentă dimensiunea şi importanţa acestei adevărate comori.
"Atunci când, ceva mai devreme în anul 2006, l-am întrebat ce părere are despre posibilitatea scrierii unei cărţi pe baza Carnetelor bunicii lui, Mathew s-a arătat imediat de acord, cu generozitatea lui obişnuită", spune John Curran. Astfel a luat naştere cartea "Agatha Christie - Jurnalul secret", lansată anul acesta de Editura Rao, pe 15 septembrie, când se aniverseaza 120 de ani de la naşterea celebrei Agatha Christie.
Te lasăm să descoperi mai jos câteva fragmente din aventura descoperirii şi descifrării Jurnalului secret al Reginei romanelor poliţiste.
"Am văzut prima dată Carnetele Agathei Christie într-o zi de vineri, pe 11 noiembrie 2005. Mathew Prichard mă invitase să-mi petrec sfârşitul de săptămână la Greenway, pentru a vedea domeniul aşa cum era el înainte ca National Trust să înceapă amplele lucrări de renovare menite să-i redea gloria de odinioară. Mathew m-a aşteptat în gara Newton Abbot, scena acţiunii din piesa radiofonică Personal Call, şi m-a condus, în amurgul ce se lăsa, spre satul Galmpton, pe lângă şcoala a cărei directoare a fost Dame Agatha, şi casa în care a locuit prietenul ei, Robert Graves, cel căruia i-a dedicat romanul Towards Zero. Maşina rula pe drumul întunecat, dar eu nu zăream nimic din priveliştea panoramică asupra râului Dart şi a mării, savurată cu mulţi ani înainte de Hercule Poirot în vreme ce se îndrepta spre fatala vânătoare de crime de la Nasse House".
"(...) am intrat pe porţile impunătoare de la Greenway House, continuând să străbatem aleea de acces până la casă. Luminile erau aprinse, iar în bibliotecă ne aştepta un foc viu şi ceaiul pregătit. M-am aşezat în fotoliul preferat al Agathei Christie şi am uitat de bunele maniere într-atât încât mi-am lăsat privirea să rătăcească avid asupra rafturilor cu cărţi care ne înconjurau".
"Cea de-a doua încăpere era lungă şi îngustă; în ea nu se afla nimic altceva decât dulapuri şi rafturi cu alte cărţi – ediţii cartonate sau nu, prime ediţii şi ediţii Book Club, multe autografiate, manuscrise şi versiuni dactilografiate, scrisori şi contracte, postere şi afişe, fotografii şi supracoperte, jurnale şi caiete de notiţe. Pe un raft de jos era depozitată o cutie banală din carton cu o serie de vechi caiete de exerciţii..."
"Am ridicat cutia de pe podea, m-am aşezat în genunchi şi am luat primul caiet de deasupra. Avea o copertă roşie şi o etichetă mică, albă, cu numărul 31. L-am deschis şi primele cuvinte pe care le-am citit au fost: 'Cadavrul din bibliotecă – Lume – Mavis Carr – Laurette King'. Am dat câteva pagini la întâmplare..."
"'Moarte pe Nil – Elemente de introdus... 8 octombrie – secvenţa Helen din punctul de vedere al fetei... The Hollow – inspectorul vine la Sir Henry – întreabă despre revolver... Misterul din Bagdad 24 mai... Piesa 1951 Act I – necunoscut năvăleşte în camera întunecată – găseşte lumina – o aprinde – trupul unui bărbat... O Crimă a fost pusă la cale – Letitia Bailey la micul dejun.' Toate aceste menţiuni ispititoare se aflau într-un singur Carnet, şi mai erau încă peste 70 înghesuite în cutia aceea. Am uitat că stăteam chinuit, în genunchi, pe podeaua unei încăperi prăfuite, că la parter Mathew mă aştepta să ne aşezăm la masă şi că afară, în seara de noiembrie, ploaia izbea în ferestrele oblonite. Ştiam deja cum urma să-mi petrec restul serii şi cea mai mare parte a weekendului. Plus, aşa cum aveam să mă conving, şi următorii patru ani..."
© Copyright:
"Agatha Christie. Jurnalul secret", de John Curran - descoperă misterul!
Cum te-ai simţi dacă ai descoperi într-o zi lucrări nepublicate şi caietele cu notiţe ale autorului tău preferat, ale cărui romane le-ai citit intotdeauna pe nerăsuflate?
Comentarii (4)
dupa cum scrii "numai" in acest context, cred ca ai 2 carti in biblioteca, si dupa cum sugerezi................ deja sunt prea multe!
O ador pe Agatha Christie ,am unele din cartile ei,vechi,ferfenitate de atata citit,as dori sa apara toate volumele ei,cu preturi accesibile,toate acelasi format,merita asa ceva.Sa le avem in biblioteca noi si sa le citim cu sufletul la gura.
E interesant si imi plac cartile de aventura si politiste cu crime si suspance. Chiar mi-as dori mai multe carti ale Agathei Christie, dar nu cred ca dispun de atatia bani si numai am loc in biblioteca.
Abia astept sa o citesc!!!!
Posteaza comentariu