Concert SoNoRo Conac la Biserica fortificată din Viscri

Programul serii va cuprinde piese de Johann Sebastian Bach (Invențiuni pentru vioară, violă și violoncel/violă, BWV787), Wolfgang Amadeus Mozart (Duo în si bemol major, KV424), Zoltan Kodaly (Intermezzo), Frank Bridge (Lament pentru două viole), Robert Fuchs (Terzetto pentru 2 viori și viola, op.107), în interpretarea muzicienilor Alexandra Bobeico (vioară), Răzvan Popovici (violă) și Christian Naș (violă).

Concertul va fi urmat de un cocktail găzduit de Viscri 125.

Accesul la concertele SoNoRo Conac se face numai pe bază de invitație sau rezervare, în limita locurilor disponibile, la: mariaclara@sonoro.ro sau 0741.190.470. Pentru mai multe informații vă rugăm să vizitați: conac.sonoro.ro.


Seria de concerte de muzică de cameră SoNoRo Conac va continua până în octombrie, în clădiri de patrimoniu precum :

    Casa Boema din Cluj-Napoca (7 septembrie 2015)
    Castelul Károlyi–Sala Cavalerilor din Carei (9 septembrie 2015)
    Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva (10 septembrie 2015)
    Colegiul Național "Moise Nicoară" din Arad (11 septembrie 2015)
    Primăria Sectorului 1 Banu Manta din București (13 septembrie 2015)
    Muzeul de Artă Timișoara – Palatul Baroc (octombrie 2015)
 

Biserica evanghelică fortificată din Viscri, comuna Bunești, județul Brașov, este cea mai veche biserică fortificată transilvaneană. A fost construită în secolul al XIII-lea, pe baza unei vechi bazilici romane datată din secolul al XII-lea, după care şi-a luat şi localitatea numele. Planul bisericii este simplu, cu o singură navă şi o absidă semicirculară pe latura dinspre răsărit.

Ansamblul bisericii evanghelice fortificate format din biserică, incinta fortificată, cu drum de apărare, două turnuri, două bastioane și turn de poartă este monument istoric. Biserica a fost fortificată în secolul al XV-lea cu turnuri, bastioane și două ziduri de apărare. Cel mai interesant element al fortificaţiei este probabil drumul de apărare acoperit, pentru că în caz de atac putea face legătura între turnuri şi biserică. Materialele folosite la construirea cetăţii sunt: piatră amestecată cu cărămidă parţial tencuită, lemn şi acoperişurile din ţiglă.

Între anii 1970- 1971 cetatea a fost restaurată, reconstruindu-se coridorul de apărare al bastionului de est. Au urmat lucrări de restaurare în anii ’90, iar din 1999 biserica face parte din patrimoniul mondial UNESCO.