Înainte de a deveni o legendă, John Fitgerald Kennedy a fost om, cu virtuțile și păcatele lui la pachet. Iar între cele din urmă, atracția pentru femei era în fruntea listei.
Starul politicii internaționale a anilor '60 era, de fapt, un om foarte bolnav. Dosarele lui medicale, declasificate conform legii, atestă clar starea precară a sănătății sale. JFK suferea de boala Addison, care afectează capacitatea organismului de a regla concentrația de zahăr și de sodiu din sânge, astfel că era dependent de injecțiile cu hidrocortizon și cu amfetamină, care îi calmau durerile și îl reîncărcau cu adrenalină.
Kennedy mai suferea de colită, infecție urinară, alergii și depresie. Ajunsese să ia câte 12 pastile odată, iar în perioadele de stres depășea lejer această doză. Lua câte un pumn de calmante și sedative, Codeină, Demerol, metadonă.
Pe măsură ce durerile de spate ale preşedintelui american deveneau insuportabile, medicul său de încredere, Dr Max Jacobson, a mărit dozele, amplificând, însă, efectele secundare: reacţii psihotice, paranoia şi hipersexualitatea.
Kennedy era un afemeiat de nestăvilit, un playboy nesătul. Avea în sânge apetitul pentru aventură, iar episoadele sale de infidelitate deveneau o provocare tot mai jenantă pentru frumoasa lui soţie, Jackie, şi pentru consilierii săi, care aveau dificultăţi tot mai mari în a-i masca derapajele sexuale. Relaţia cu Marilyn Monroe era doar vârful aisbergului; până la nurii voluptoasei starlete, Kennedy bifase toate purtătoarele de fustă din Casa Albă. Sau aproape toate.
Posteaza comentariu