Creatoarea care a revoluționat industria modei prin simplitate și a dominat sectorul haute couture vreme de șase decenii a trecut printr-o copilărie grea. Și, așa cum se întâmplă de multe ori în viață, un copil care nu are nicio șansă se agață cu toată îndârjirea de fiecare zi pe care o trăiește și își croiește drum spre încredere, iar de acolo înainte nimic nu-i mai poate sta în cale - așa a fost Coco Chanel.
Gabrielle Bonheur Chanel s-a născut la 19 august 1883, la Saumur, în celebra regiune franceză Vallee de la Loire, într-o familie cu venituri foarte modeste. Când mama sa a murit de tuberculoză, Coco a fost părăsită de tatăl ei în 1895, la vârsta de 12 ani, și a crescut într-un orfelinat din centrul Franței. Îngrijitoarele o numeau în bătaie de joc Chasnel și nimeni nu vedea în ea ceva special.
Coco a învățat la orfelinat să coasă, îndeletnicire care îi va schimba viața. Simplitatea vestimentaţiei călugăriţelor din acest stabiliment avea să o inspire mai târziu, devenind o caracteristică definitorie a stilului său.
De aici încolo, Coco avea deja armele cu care să-și croiscă un drum în viață. Însă distanța până la succesul în societatea franceză de la începutul secolului trecut era uriașă și greu de parcurs pentru o fată săracă. Chanel a înțeles repede că domnii din înalta societate i-ar putea oferi o viață mai bună și să o introducă în lumea selectă de la Paris, scrie Caroline Young în cartea ei, "Living with Coco Chanel". Ea a gustat privilegiile vieții de amantă a unora dintre cei mai bogați bărbați din Europa, călătorind între proprietățile lor luxoase și petrecându-și timpul la vânătoare, jucând polo și pescuind somon, notează autoarea.
Amantă de rezervă
Bărbații cu care Chanel a avut relații i-au pavat drumul spre elita pariziană, introducând-o în cercurile artiștilor și al petrecăreților bogați, oferindu-i, totodată, rampa de lansare a celebrei sale case de modă. "Parisul avea o rețea notorie de prostituate în era belle epoque și era populat de o lume obscură. Existau multe porecle pentru curtezane - cocote, camelii și spărgătoare de diamante, adică femei care puteau fura bijuteriile admiratorilor bogați", scrie autoarea cărții. Acestea erau femeile care roiau în jurul elitei respectabile.
După ce nu a reușit să-i impresioneze pe ofițeri cu cântatul prin cafenele, perioadă în care a primit porecla de Coco, cel mai probabil de la numele unei piese pe care o interpreta, Chanel și-a dat seama că scena muzicală nu era pentru ea. Așa că a început o relație cu un ofițer bogat, Etienne Balsan, care avea deja o amantă frumoasă. "Chanel știa că nu va reuși să se mărite fără zestre, dar Etienne putea fi un binefăcător", scrie Caroline Young.
Chanel a acceptat rolul de a doua amantă a lui Etienne și s-a mutat la castelul lui din Royallieu, la nord-est de Paris, unde s-a dedicat curselor de cai. De multe ori mânca în pivniță, cu servitorii, în timp ce Etienne și prima lui amantă mâncau sus. N-o deranja. Îi plăcea să străbată pădurea călărind și să se relaxe pe terasă, citind rezultatele curselor la cafeaua de dimineață. "Stătea în pat până la amiază, bea cafea cu lapte și citea romane ieftine", se arată în cartea menționată.
Chanel a descoperit că lenea, călătoriile la curse și petrecerile meritau prețul. A fost una dintre multiplele legături amoroase care îi puteau asigura o existență liniștită - să trăiască cu cei mai bogați bărbați din Europa și să nu se mărite niciodată. "Coco a fost mereu impresionată de bani și de titluri. Ea, care depășise toate piedicile vieții, era rușinată de rădăcinile sale... și a încercat cu îndârjire să-și ascundă originile", povestea prietena sa, Lady Iya Abdy.
Inspirată de hainele bărbătești
Într-o societate dominată de bărbați, era tot ce-și putea dori. Dar, cumva, Coco a găsit o cale de a obține mai mult. După ce l-a presat pe Etienne să o ajute să-și înceapă afacerea în design vestimentar, el i-a pus la dispoziție apartamentul din Paris. Acolo, pe Rue Cambon, ea își va deschide, în 1910, magazinul de pălării "Chanel Modes". Spre deosebire de pălăriile vremii, realizate din paie, purtate înclinate și cu cuib de pasăre pe ele, Coco decorează acest accesoriu cu panglici și ace. Când prima amantă a lui Etienne poartă una la o cursă de cai, pălăriile ei dau lovitura.
Petrecându-și toamna cu Etienne la un castel din secolul al XIII-lea din Pirinei unde vânau și jucau polo, Coco a împrumutat ținutele masculine - cămașă și cravată tricotată, o pălărie simplă și chiar pantalonii de călărie ai unui mire, pentru a nu mai fi nevoită să călărească doar pe o parte din cauza rochiei. A purtat jachete bărbătești, cămășile și cravatele lui Etienne și a înțeles atunci că trebuie să renunțe la formulele vechi de vestimentaţie, propunând haine lejere, comode şi simple, care să poată fi purtate cu plăcere, redând, astfel, libertatea femeilor, încorsetate până atunci în ţinute rigide.
Singurul bărbat pe care Coco l-a iubit
În Pirinei, Coco l-a cunoscut pe Arthur "Boy" Capel, singurul bărbat pe care a mărturisit că l-a iubit. "Frumos, foarte bronzat și atrăgător... era magnific. Îi admiram nonșalanța și ochii verzi. Călărea numai cai puternici. M-am îndrăgostit de el. N-am mai iubit pe nimeni", a spus Coco.
Proprietarul unei averi imense, amator de distracție și un cititor înrăit, Capel a fost cucerit de șarmul ei. Întoarsă la Paris, Chanel și-a deschis primul magazin în apartamentul lui Etienne, dar Capel a fost cel care a ajutat-o cu finanțele și a învățat-o cum să conducă afacerea. Și Etienne și Capel erau îndrăgostiți de ea, o situație din care ea a obținut maximum de profit.
Capel a introdus-o pe Coco în lumea artiștilor, a scriitorilor, politicienilor și sportivilor epocii, precum și în grupul doamnelor influente. Îndrăgostit de Coco, a continuat să se vadă cu alte femei, dar în august a luat-o cu el la Deauville, pe coasta Normandiei. Aici Coco a lucrat la noua linie de articole de plajă, ținute largi cu buzunare mari care le eliberau pe femei de nevoia de a purta genți. Și tot aici a început să folosească tricotul sau jerseul, considerat un material sărăcăcios, cu care a avut imediat un succes colosal.
Renunțarea la corsete în favoarea hainelor mai lejere, a fost ei pariul câștigător. Capel a încurajat-o și i-a dat bani să deschidă aici un magazin. "Am devenit un fel de vedetă. Toți doreau să se întâlnească cu mine", povestea creatoarea.
Deși o iubea pe Chanel, Arthur dorea să se căsătorească cu o femeie cu situație bună și a ales-o pe Lady Diana Wyndham, o văduvă de război. Nu dorea, totuși, să renunțe la Coco, ci să-i rămână amantă. Ea a plecat din casa lui, dar au continuat relația. Ultima vizită pe care el i-a făcut-o a fost de Crăciun, în 1919, înainte de a porni noaptea la drum spre Riviera franceză pentru a-și petrece vacanța cu sora lui. Arthur n-a mai ajuns la destinație: a murit pe loc într-un accident auto oribil, provocat de explozia unui cauciuc.
Când un prieten al lui Arthur i-a dat vestea tragică, Chanel și-a făcut repede bagajul și a pornit spre locul accidentului. Ajunsă acolo, și-a jelit iubitul. "Când l-am pierdut pe Cape, am pierdut tot", a spus ea.
Periplu printre bărbații bogați
Întoarsă în capitală, Coco avea deja destule relații și a găsit repede noi prieteni din cercurile înalte pariziene care o puteau împinge spre elita pariziană. Și-a păstrat o cameră la hotelul Ritz, dar dormitorul casei închiriate în care se întâlnea cu Capel l-a vopsit în negru.
Coco încă era o femeie frumoasă când a început relația cu Marele Duce Dmitri Pavlovich, care fugise din Rusia când bolșevicii i-au ucis familia, în 1918. El i-a dăruit o colecție unică de perle care a aparținut familiei țarului Romanov și pietre prețioase pe care le-a cumpărat din Rusia. Un colier cu 32 de perle i-a stârnit pasiunea pentru bijuterii, iar Coco a decis atunci să deschidă un atelier de bijuterii.
Chanel ajunsese să cunoască societatea boemă de la Paris, populată de artiști, muzicieni și scriitori precum Jean Cocteau și Pablo Picasso. Arthur îi prezentase regulile de stil ale înaltei societăți, dar când ea l-a cunoscut pe Hugh Grosvenor, al doilea duce de Westminster, a devenit tot mai influențată de vestimentația aristocraților britanici și a deprins obiceiurile englezilor, precum ceaiul de la amiază, sporturile, stilul de decorațiuni al caselor și vestimentația din fiecare anotimp. Hainele din stofă purtate din generație în generație, pantofii cu lac, ținutele sobre de vânătoare și uniformele impecabile ale militarilor au impresionat-o.
Pe de altă parte, Westminster n-o dădea pe spate cu stilul lui; zicea că nu aduce nimic nou. "Purta aceleași jachete de 25 de ani." Dar Grosvenor era cel mai bogat om din Marea Britanie și poate din Europa. Ducea o viață opulentă și era prieten apropiat cu Churchill. Era disperat s-o vadă din nou pe Chanel după ce a întâlnit-o prima dată. Îl atrăgea faptul că ea se descurca pe cont propriu. Coco explica altfel atracția lui: "Westminster era atras de mine fiindcă eram franțuzoaică. Englezoaicele erau posesive și reci. Bărbații se plictiseau de ele."
„Ce ar fi fost Coco Chanel fără bărbați?“
Curând, ducele englez i-a umplut apartamentul cu orhidee, camelii, coșuri cu fructe și somon proaspăt pescuit din râurile de pe domeniile lui din Scoția. O cutie cu legume recoltate de la ferma lui nu putea fi o simplă cutie - înăuntru, sub produsele proaspete, pusese o cutiuță din catifea verde în care se afla un smarald de dimeniuni impresionante. "Era atât de bogat, că-l uitase acolo", a povestit Coco.
La proprietatea lui de la țară din Cheshire mai multe armuri străjuiau scara uriașă. Zece îngrijitoare făceau curățenie și 38 de grădinari întrețineau împrejurimile.
Chanel era un spirit avangardist, iar ducele era "old school", dar el îi prețuia vigoarea, pasiunea pentru sport și aptitudinile ecvestre. Ea l-a însoțit la o vânătoare de mistreți pe domeniul lui de pe coasta franceză a Atlanticului. Acolo a simțit mirosul dulce al organelor sexuale ale mistrețului vier ucis, din care sunt făcute unele dintre cele mai bune parfumuri. Coco a purtat și acolo ținute masculine.
Westminster își dorea un moștenitor, dar ea nu a reușit să rămână însărcinată. "Dumnezeu știe că mi-am dorit iubire. Dar când a trebuit să aleg între bărbatul pe care-l iubeam și rochii, am ales rochiile", a spus Chanel. "Munca a fost mereu ca un drog pentru mine, chiar dacă uneori mă întreb ce ar fi fost Chanel fără bărbații din viața mea", a mărturisit creatoarea.
Când ducele s-a însurat cu altă femeie, Chanel s-a destăinuit că se plicstisise de stilul de viață lipsit de griji. N-a durat mult și viața avea s-o pună la încercare, aducând-o în pragul sărăciei.
Ascensiunea și prăbușirea imperiului Chanel
În 1921, Coco Chanel a lansat parfumul Chanel nr. 5, primul care purta numele unui designer, ajutată de Ernst Beaux, unul dintre cei mai talentaţi creatori de parfumuri din Franţa. Se pare că Beaux i-a prezentat lui Coco Chanel mai multe mostre, iar ea a ales-o pe cea de-a cincea, de unde şi numele parfumului. Aceasta era realizată dintr-o combinaţie de iasomie cu alte note florale, iar produsul obţinut era mult mai complex şi mai misterios decât parfumurile cu o aromă unică, existente atunci.
Cu banii câștigați și-a cumpărat un castel în Normandia pentru vânătoarea de mistreți, casa scriitoarei Sidonie-Gabrielle Colette din Franța și un apartament în Veneția.
La începutul anilor '30, Coco Chanel era la apogeul succesului. În 1931, la rugămintea personală a producătorului Samuel Goldwyn, a plecat la Hollywood pentru a crea ţinutele starurilor de cinema.
Marea Criză izbucnită în 1921 a împins-o spre faliment, întrucât bogații clienți care cumpăraseră rochii pe credit nu mai puteau plăti.
În 1931, cu cinci magazine deschise pe Rue Cambon, Chanel avea 2.400 de angajați care lucrau în 26 de ateliere 400 de piese vestimentare pentru două prezentări de modă pe an. Izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial a forţat-o să-şi închidă afacerea, în 1945. Coco locuia deja de zece ani permanent la Ritz și a păstrat dechis doar un magazin care vindea parfumuri și bijuterii.
Acuzată de trădare și condamnată la închisoare
Când germanii au început să avanseze spre Paris, Coco a plecat pentru scurtă vreme în Pirinei. Viața retrasă în munți nu era pentru ea, așa că s-a întors la Paris și a început o aventură cu un ofițer blond german, Hans Gunther, Baronul von Dincklage, cu 30 de ani mai tânăr.
În august 1944, Coco Chanel a fost acuzată de colaboraționism cu naziștii și anchetată de forțele franceze. Pedeapsele pentru cei găsiți vinovați erau tunderea la zero și însemnarea zvasticii pe frunte, închisoarea și chiar execuția. Interogată mai multe ore, Chanel a fost eliberată, se pare că la intervenția lui Winston Churchill.
În septembrie 1944, a fost găsită vinovată de trădare și condamnată la 18 luni de închisoare, o pedeapsă ușoară în comparație cu ceea ce primeau cei aflați în această situație. În încercarea de a scăpa, le-a dăruit sticluțe de parfum Chanel No. 5 soldaților americani pentru a le duce acasă.
Coco a fost eliberată, dar opinia publică a rămas cu impresia că Chanel şi-a trădat ţara, iar magazinul ei a rămas pustiu. Creatoarea a decis să plece din Paris. A petrecut câteva luni în Elveţia, apoi s-a mutat la casa ei de la ţară, în Roquebrune. Întrebată de jurnalistul Malcolm Muggeridge de care parte a fost în timpul războiului, ea a răspuns: "N-am fost de partea nimănui. Nimeni nu i-a spus vreodată lui Coco Chanel ce să gândească."
Citește și: Legendarul domn Karl Lagerfeld. Creatorul extravagant care a salvat casa Chanel și își permitea să spună ce gândea
În 1954, la 71 de ani, Coco Chanel a revenit în lumea modei cu alte creaţii inovatoare. După un an, ea a lansat o poşetă ce combina pielea cu un lanţ auriu. Accesoriul putea fi purtat pe umăr, permiţând-le femeilor să aibă mâinile libere, iar după alţi doi ani a lansat un nou model de pantofi, în două nuanţe, cu vârful de o culoare mai închisă, ceea ce îi conferea un efect deosebit.
Popularitatea numelui ei a crescut de la an la an, creaţiile sale fiind purtate de marile staruri ale epocii, printre care Elizabeth Taylor, Jane Fonda, Jackie Kennedy, Grace Kelly și Jeanne Moreau.
Coco Chanel a murit la 10 ianuarie 1971, în apartamentul său de la Hotelul Ritz.
Foto: Hepta, Daily Mail