Contractele se încheie cu mult timp înainte, programările sunt riguros respectate, lumea publicităţii e în mişcare continuă şi cine e agreat de marele star al fotbalului şi de impresarii acestuia e un norocos.
Norocos a fost şi autorul articolului de faţă, care în 1998 a reuşit să-l fotografieze pe marele star în devenire, şedinţă foto de circumstanţă, fără contract, fără clauze, fără exclusivităţi, fără bani!
Totul se întâmpla în Franţa, în vara anului 1998, la Campionatul Mondial, când la Toulouse, naţionala de fotbal a României învingea cu 2-1 echipa Angliei, golul decisiv fiind marcat de Dan Petrescu în minutul 90! Era o mare victorie pentru noi şi o tristeţe imensă pentru englezi, atât suporterii prezenţi la meci cât şi jucătorii erau şocaţi!
Fanii şi-au revenit rapid cu… vinurile şi coniacurile franţuzeşti, dar jucătorii realmente sufereau şi acest lucru dorea fotoreporterul să-l surprindă.
Chiar nu eram interesat de atmosfera de bucurie “din sânul echipei române”- limba de lemn-, mult mai captivant era să văd cum se manifestau marile vedete din lotul englezilor, vedete pe care, până atunci doar la TV le văzusem, iar starul lor numărul unu, David Beckham atrăgea deja atenţia nu numai datorită fotbalului cât mai ales a mondenităţilor generate de el.
În acel an, Becks tocmai se logodise cu Victoria Adams, componentă a trupei “Spice Girls” în mare vogă atunci, legătura dintre ei datând din 1997, an în care Posh Spice încheiase o relaţie de doi ani cu actorul canadian Corey Haim.
Presa care oricum nu-i slăbise deloc până atunci, ia realmente foc când David şi Victoria oficializează relaţia în 4 iulie 1999, naş la nuntă fiind coechipierul său de la Manchester United, Gary Neville.
Povestea unei imagini
Ne întoarcem însă în vara anului ’98, la un David Beckham foarte tânăr şi la istoria celor două fotografii surprinse în zona mixtă după meciul nostru cu englezii. Aici, între cele două vestiare, practic nu aveai cum să te strecori, agenţii de securitate împânzind zona şi anulând politicos, dar foarte ferm orice tentativă de apropiere a suporterilor şi mai ales a jurnaliştilor.
Din ţară eram oricum acreditat la eveniment, dar acolo nu prea conta asta şi m-am folosit de o legitimaţie “L’Equipe”, faimoasa publicaţie a gazdelor noastre de atunci. Fluturând acest act, grăbit şi cu un aer preocupat, îl strigam şi îi făceam semn lui David Beckham, acesta oricum privea în gol dar lăsa impresia că priveşte spre mine, spre cineva cunoscut, pentru o fracţiune de secundă, agentul de pază a urmărit mişcarea şi când era focusat pe David eu m-am strecurat şi am ajuns în imediată apropiere a starului englez, unde alături de coechipierul său Steve McManaman, amândoi foarte trişti şi afectaţi de rezultatul meciului, mai era un agent de pază care pentru câteva secunde nu şi-a dat seama ce se întâmplă, timp sufficient să “trag” 5-6 cadre pe film Fuji de 400 ASA, cadre pe care şi azi le consider ca un trofeu, David Beckham foarte tânăr!Bineînţeles că agentul îşi revine rapid şi mă scoate în forţă din zona mixtă, dar important era că eu obţinusem ce-mi dorisem.
În anii în care au urmat, David şi Victoria au fost vânaţi la greu, indifferent unde locuiau, unde evoluau sau unde se distrau. Ea l-a urmat pe el unde avea contract, la Madrid, Los Angeles, Milano sau Paris, cariera impresionantă de 20 de ani în fotbalul profesionist, încheind-o în această vară la vârsta de 38 de ani, ocazie cu care mai câştigă un titlu, campion al Franţei cu PSG, după atâtea altele în Anglia, Spania, Statele Unite, un adevărat ambasador al Regatului Unit, “is one of Britains most iconic athletes”…şi eu am fost lângă el!