Vulcanii noroioși: blazare, noroi și mâncare bună

Dacă n-ați ajuns prin zonă sau căutați o excursie de o zi relativ aproape de București, Vulcanii noroioși din Berca, județul Buzău, ar fi o idee bună. Eu am ajuns acolo la capătul unei călătorii de câteva zile, pornite de fapt spre Brașov. La întoarce spre București am zis să o luăm pe Valea Buzăului, așa că am descoperit un ținut pitoresc și cam ignorat de turiști. După aglomerația din culoarul Rucăr-Bran de exemplu nici nu știu ce să zic, o fi bine, o fi rău dacă o zonă frumoasă scapă de hoardele de turiști...?

Așadar, Vulcanii noroioși din Buzău sunt niște formațiuni geologice destul de rare prin Europa. Gazul din adâncul pământului iese afară pe niște găuri, antrenând pe drum argila și apa din sol, scuipându-le afară sub formă de noroi albicios. Rezultatul a sute de ani de „activitate vulcanică” este o zonă plină de noroi uscat dispus în dealuri de diferite forme, ca niște corpuri de dinozauri întinse la soare, iar undeva în mijloc niște conuri vulcanice continuă să supureze noroiul din pământ și să fabrice alți „dinozauri”.

Aparent nu e nimic spectaculos, lucru pe care-l afli încă de la intrare de la paznicul locului, pus acolo ca să-ți ia 4 lei pentru acces și să te prevină să nu ai așteptări nerealiste ;) Tipul bărbos, cu o privire albastră, semiblazată, stă la o masă pe care sunt așezate niște obiecte promoționale - replici în ipsos ale vulcanilor, colorate strident și ambalate în celofan.

- Ce sunt astea? îl întreb

- Niște kitch-uri! îmi răspunde scurt și dezarmant tipul.

Râdem, el ne privește egal.

- Și înăuntru ce e?, întreb eu curioasă de ce urma să văd

- Niște noroi, domnișoară!, vine răspunsul, deși te-ai fi așteptat că modelul original al kitch-urilor să merite mai multă considerație din partea personalului. Omul ne devine tot mai simpatic.

- Și mai sunt alți vulcani pe aici în afară de ăștia?

- Da, peste deal, replică paznicul.

- Și acolo ce e?

- Tot așa, niște noroi.

Lămuriți, dăm să intrăm în aria protejată a vulcanilor. Dacă tot ne-am încăpățânat să dăm 4 lei ca să vedem niște noroi, paznicul ne atrage insistent atenția să nu fumăm în interior - că au gaze - și să nu punem mâna pe noroiul lichid care iese din gurile vulcanilor. „Vă spun asta insistent pentru că noi avem un om care supraveghează turiștii înăuntru, dar numai până la ora 17.00”, se justifică paznicul. Era trecut de 19.00 când am ajuns noi, iar pe la 20 când am ieșit de acolo se terminase și programul paznicului, nu mai tăia nimeni bilete, dar turiștii tot continuau să vină.

Pentru că suntem în România și niciun avertisment, sfat, rugăminte, ordin nu se execută, ci se discută, înăuntru găsești niscai chiștoace de țigări, prin crevasele săpate în noroiul depus și uscat la poalele vulcanilor.

Într-adevăr, înăuntru niște noroi scuipat afară prin câteva guri, unele mai mici, altele mai mari, și o arie albicioasă între dealurile verzi  din Buzău. Văzute într-o seară senină de vară, pe o temperatură plăcută, tocmai bună de plimbat, nu reprezintă chiar o țeapă turistică, dar nici un loc pentru care să faci special un drum de departe ca să-l vezi. Însă punctul forte al locului - după umorul blazat și involuntar al paznicului - este pensiunea Vulcanii noroioși de lângă, care te îmbie să-i guști mâncarea, în versuri.

„Nu plecați până nu mâncați ciorbă și cârnați. Nu o să regretați”. N-am regretat nici noi. Cu 37 de lei am mâncat o ciorbă cu carne de la borcan (adică clasica ciorbă românească cu cartofi și carne de porc conservată la untură), o porție de cârnăciori de Pleșcoi la grătar, cu cartofi prăjiți și castraveți murați de vară, câte o bere și la final am primit din partea casei câte o clătită cu gem de prune - dealurile alea sunt pline de pruni - pentru că am fost cuminți și am mâncat tot.

De aceea, dacă ar fi să aleg o destinație de excursie scurtă Vulcanii noroioși ar fi sigur pe listă, pentru personajul din poartă care te îndeamnă din start să lași afară orice pretenții, până la finalul culinar gustos ca la mama acasă, care a încheiat firesc o incursiune într-un ținut frumos, pe nedrept ignorat de turismul de masă. Sau poate că tocmai asta e o binecuvântare.

Ca să ajungeți la Vulcani aveți mai multe variante, depinde din ce parte veniți. Trebuie să ajungeți în comuna Berca (cam la 30 de km distanță de Buzău) și de acolo să mergeți 14 km pe un drum șerpuit printre dealurile Subcarpaților. Asfaltul e bun, semnalizarea vulcanilor asemenea, nu vă rătăciți sigur. Iar din Buzău până în București mai aveți alți 100 de km de parcurs pe E 85. O excursie de o zi  e suficientă pentru acest obiectiv.