Femeile care au căzut în păcat și au rămas gravide ar putea fi obligate să apeleze la consilierea unui specialist înainte de a li se da voie să „decidă” că nu vor copilul. E un proiect de lege inițiat de 51 de deputați și senatori (toată floarea PD-L, unul PSD și câțiva de la minorități), aflat în dezbatere la Senat.
Teoretic gândul nu e rău, consilierea asta pre-avort există în cinematografia soap opera, dar și în realitate în multe state. Chiar în expunerea de motive a proiectului sunt exemplificate câteva din Europa – majoritatea țări catolice. Femeia va fi trimisă, de ginecologul la care se prezintă pentru avort, să ia niscai ore de consiliere înainte, la cabinetul de profil al spitalului sau la un cabinet privat, musai acreditat de Ministerul Sănătății (încă o sursă de șpăgi, tovarăși!).
După ce e consiliată cel puțin o oră – adică i se arată niște poze sau filme cu copii avortați (foarte puțini rezistă la imaginile astea), i se spune că poartă în pântec o viață mititică, apoi e speriată cu efectele avortului asupra propriului organism – femeia e lăsată să se gândească 5 zile, după care, dacă a rezistat în fața atâtor grozăvii și tot vrea să avorteze, primește o semnătură și o ștampilă de la consilierul care nu a reușit s-o convingă.
În unele cazuri legea prevede ca, pentru impresia artistică, să se apeleze chiar la o ecografie, care să-i arate viitoarei mame ce mișcă în uterul ei. Puțin probabil că se va ajunge la așa ceva în România, țara în care multe mame ajung la medic abia atunci când nasc, iar cele care ar vrea să facă ecografii, și nu au bani, renunță la moftul ăsta, chiar cu riscul de a avea copii cu handicap. Dar, așa zice proiectul de lege, așa facem.În expunerea de motive a proiectului, inițiatorii zic așa:
- că România are o rată crescută a avorturilor, 520 de întreruperi de sarcină la 1000 de născuți vii
- că asta ar fi din cauza lipsei de informare a femeilor cu privire la riscurile și efectele intervenției (România e pe primul loc în Europa la cancerul de col și mamar), dar și cu privire la alternativele concrete și viabile, cum ar fi: adopția sau centrele maternale
Este dată ca exemplu de bună practică activitatea Asociației Pro Vita Timișoara, care ar fi consiliat 5000 de femei care voiau să facă avort, a reușit să le convingă pe 500 dintre ele, care acum sunt fericite mame, atașate de copiii lor.
Așadar, zic inițiatorii acestei legi, româncele se înghesuie la avort neștiind ele ce bine e să crești un copil în România, câte „alternative concrete și viabile” ai, și cât de periculos poate fi un avort, când nașterile în spitalele românești sunt așa de sigure.
Să le consiliem, așadar!Ce mi se pare mie prost și suspect la acest proiect de lege:
1. Prost e faptul că nicio literă din proiect nu pomenește de mijloace de contracepție, de prevenire a sarcinii, de educare a bărbaților și femeilor, de la cele mai fragede vârste - cam cu câțiva ani înainte de a ne trece nouă prin cap că-i mănâncă pe ei în cur – să folosească prezervativul, să înghită pilula, să-și monteze sterilet sau măcar să țină cont de calendar. Da știu, sunt pe toate drumurile, au trecut 20 de ani de când nu mai sunt interzise, informațiile despre contracepție se află la un click distanță de oricine vrea să afle. Totuși, de ce avem 500 de avorturi la mia de născuți?
2. Suspecte mi se par toate articolele alea din Constituție, Codul Civil și Carta Drepturilor Omului (unele se bat cap în cap), care sunt enunțate în preambulul proiectului. Citiți-le și vă înfiorați. Vouă nu vă sună ca o introducere la o lege de interzicere a avorturilor? Principiul imperativ al garantării dreptului la viață, principiul garantării dreptului la moștenire (ce are a face asta cu avortul?) ca și Principiul conform căruia pentru a succede trebuie neapărat ca persoana care succede să existe în momentul deschiderii succesiunii, Copilul conceput e considerat că există, Copilul născut mort e considerat că nu există (!) și alte câteva cu morți, testamente și succesiuni, apoi că dreptul copilului nenăscut de a trăi este un drept fundamental.
3. Prost mi se mai pare că politicienii români vor să crească natalitatea prin metoda asta penibilă, după ce au tăiat din facilitățile oferite cuplurilor care chiar își doresc copii, dar aleg că muncească în loc să facă foamea cu copil cu tot. După ce au scăzut veniturile asistenților maternali. După ce au bramburit legea aia a adopțiilor de iese copilul la pensie din cămin înainte de a apuca să fie adoptat.
4. Suspect mi se mai pare faptul că deși nu e pomenită nicăieri în lege (cu excepția acelei fraze din expunerea de motive în care se spune că unii medici refuză să facă avorturi din motive religioase. Da, sigur, în postul Paștelui sau al Crăciunului) acest proiect de lege transpiră prin toate virgulele voința bisericii, care ar vrea probabil să interzică măcar avorturile, dacă nu a reușit să impună abstinența în afara căsătoriei și anatemizarea prezervativului.
Și nu în ultimul rând, prost mi se mai pare faptul că legea admite că nu e nevoie de consiliere în cazul în care sarcina pune în pericol viața mamei, dar nu pomenește nimic, de exemplu, de o sarcină consecință a unui viol. Aia mai trebuie consiliată?
Prin urmare, deși orice consiliere e bună în teorie, într-o țară așa debusolată ca a noastră, consilierea asta nu va fi decât o frecție la picior de lemn, legiferată doar așa, ca nuca-n perete.
Femeia româncă are nevoie de educație, din adolescență, să se cunoască pe sine, să învețe să se spele, să învețe cum să se protejeze sexual, să învețe să meargă periodic la medic pentru depistarea cancerului de col uterin sau de sân, să învețe să nu facă copii doar ca să prindă pe picior greșit vreun fraier, care să o ia de nevastă (că și rata divorțurilor e la fel de crescută ca aia a avorturilor, deci nicio brânză), apoi să învețe să-și îngrijească copiii, să fie ajutată să-i educe și tot așa. Și când le-om rezolva pe astea să ne ocupăm și de avort.Oricum, a le „consilia” așa când sunt deja cu burta la gură, și nu știu ce se va alege de viața lor, echivalează, în proiectul din Senat, cu celebrele „încurajări” ale moașelor, pe care multe femei le-au auzit în comunism (și chiar mai încoace) în maternități, în chinurile facerii: „Ce te mai plângi, fă, acu te doare, dar când te-a mâncat între picioare ți-a plăcut, hai?!”
Posteaza comentariu