Nicio replică spusă de Luminița Gheorghiu în filmul „Poziția copilului” nu mi-e străină. Pe toate le-am auzit în viața mea de copil dominat de o mamă autoritară. Filmul e plin de clișee, din punctul ăsta de vedere, dar asta nu îi știrbește din valoare, dimpotrivă. E un must see pentru fiecare femeie care a dat vreodată viață unui copil și crede că asta îi dă dreptul să-i controleze viața până la adâncile lui bătrâneți.
Filmul mustește de sensuri, metafore, simboluri încât cred că dacă Netzer ar fi ales să-l facă mut ar fi fost cel puțin la fel de bun. Deja știți probabil subiectul: un băiat de bani gata omoară un copil cu mașina, iar părinții lui – în special mama – încearcă să-l scoată basma curată prin relațiile pe care familia le are.
Filmul nu este, însă, despre această „modă” românească a posesorilor parveniți de Audi și BMW, ci e despre două mame care îți pierd copiii. Una pentru că fiul celeilalte a apăsat prea tare accelerația, cealaltă pentru că se încăpățânează să nu înțeleagă, după 30 de ani, că al ei „Cuculeț” este un bărbat pe care ea încearcă să-l castreze zi de zi, așa cum a făcut o viață și cu soțul ei. Probabil că nu poți să guști filmul ăsta dacă nu te-ai aflat vreodată într-una dintre ipostaze. Dar la fel de probabil e că lumea e plină de modelul mamei autoritare și a copilului dominat, de vreme filmul a avut un astfel de succes internațional. Pentru cine nu a aflat încă, filmul a câștigat „Ursul de aur” la Festivalul de film de la Berlin și sunt voci care deja l-ar vedea chiar la Oscar.Chiar dacă e un pic deranjantă maniera de filmare, cu camera mobilă, care înțeleg că e la modă în cinematografie acum, filmul te captivează.
Până și sunetul e perfect, pentru prima dată văd un film românesc la care se aude și se înțelege și ultimul oftat. Actorii sunt impecabili, de parcă toată viața lor i-ar fi pregătit pentru rolurile astea: Barbu – Bogdan Dumitrache – folosește cuvinte puține, jumătate dintre ele înjurături, și face un rol remarcabil interiorizând o dramă a fiului risipitor din care fiecare înțelege ce poate; tatăl – Florin Zamfirescu – un chirurg care nu s-a implicat prea tare în viața copilului, considerând probabil de ajuns plicurile cu euro-șpaga plantate în diferite sertare prin vila impunătoare a familiei; șoferul martor – Vlad Ivanov – întruchipează perfect licheaua cu mașină puternică, de nedepășit în trafic, chiar cu prețul victimelor colaterale. Și Cornelia – Luminița Gheorghiu – mama care nu ajunge decât în ultimele momente să priceapă și să se identifice cu cealaltă mamă. Scena confruntării, în care cinismul familiei bogate este învins iremediabil de drama pe care Barbu a provocat-o altora și mai ales lui însuși, este o bijuterie, un monolog cu atât mai dureros când afli că Luminița Gheorghiu și-a pierdut în viața reală unul dintre copii.Pentru că am fost cu mama la film, de 8 martie, am întrebat-o dacă se recunoaște vreun pic în Cornelia. S-a eschivat cu diverse alte întrebări și în final am înțeles. Pusă în fața unui astfel de film nicio mamă nu cred că ar fi capabilă să-i dea dreptate Corneliei, chiar dacă se poate pune ușor în pielea ei. Poate că e mai ușor să te prevalezi de „am făcut ce am știu și eu mai bine, pentru că nimeni nu te pregătește să fii părinte” sau poate pentru că a fi mamă echivalează de multe ori cu pierderea rațiunii, din prea multă dragoste.
Oricare v-ar fi motivul, doamnelor, filmul „Poziția copilului” este o peliculă pe care n-ar trebui s-o ratați, mai ales dacă aveți copii.Filmul rulează deja în aproape 20 de orașe din țară așa că n-ar trebui să fie prea greu de găsit.
Posteaza comentariu