În Club House-ul românesc vin în jur de 60 de oameni. Nu toți odată. Pe rând. Cel mai tânăr are 23 de ani și tocmai studiază la Facultatea de limbi străine, cel mai bătrân e o bunicuță care are și nepoți. Toți au câte un diagnostic – de la schizofrenie, sindrom bipolar la depresie – dar asta nu-i face mai puțin doritori de socializare.
Au aflat de club de la psihiatru, tocmai când credeau că viața lor s-a terminat.La club au văzut că nu e dracu așa de negru. Viața se poate trăi și cu o boală mintală ținută sub control. Vin aici, unii zilnic, alți săptămânal, după cum au timp și chef. Văd filme împreună, joacă board games, pun bani mână de la mână și cumpără mâncare pe care apoi o gătesc în bucătăria mare și perfect utilată a clubului. Își spală rufele, dacă nu au acasă posibilități, sau stau de vorbă pur și simplu, despre o decizie sau alta pe care o au de luat în viață.
Din vara lui 2015 clubul s-a extins și cu o ceainărie publică. E încă o ușă deschisă comunității, dacă ar vrea să vină să-i cunoască. Să se convingă că nu mușcă… ;)
Mihai, unul dintre cei doi chelneri angajați la ceainărie, trăiește de zece ani cu boala asta, descoperită când abia intra în viața de adult – la 18 ani.
Era student la relații internaționale, după ce făcuse liceul de mate info și credea că matematica e viața lui. A beautiful mind în varianta românească. A părăsit facultatea pentru că „practic nu mai aveam contact cu realitatea așa de bine”. Au urmat ani de suferințe mute, în care medicația s-a schimbat de câteva ori până când a ajuns să-i fie aproape singurul prieten.Certificatul de handicap a venit la 23 de ani, odată cu verdictul implacabil și definitiv al bolii: schizofrenie. Fundația Estuar l-a ajutat apoi să facă un curs de asistent manager și așa a ajuns la primul job din viața lui – asistent de manager la o firmă din București. Băiatul înalt, cu alură atletică, și-a descoperit aici noi calități: e meticulos și bun organizator.
După ce s-a închis firma care-l angajase prima dată, Mihai a ajuns la Ceainăria Club House, unde a mai învățat ceva: că-i place ceaiul de portocale și muzica clasică. Alături de matematică și economie, care au rămas pasiunile lui chiar dacă nu le-a mai dat șanse după boală.
Mihai vorbește rar, parcă rumegând înainte fiecare cuvânt, și are permanent pe față un zâmbet resemnat.
Îmi zice că nu se gândește deloc la boala lui pentru că se concentrează mereu pe ce are de făcut. De aia i se pare important să aibă un job. Part time, pentru că full time e nerecomandat de medic. Schizofrenia nu reacționează bine la stres, așa că Mihai a înțeles că trebuie să renunțe la sesiunile de examen și la job-urile prea solicitante. De asta există indemnizația de la stat pentru acest fel de handicap. Dar activitatea îl ajută mai mult decât câștigul material. Așa că tot caută să afle ce vrea să facă în viață, își caută drumul și pasiunea, și parcă e un pic îngrijorat că la 28 de ani tot n-a găsit-o. Îi zic să stea liniștit, că alții nu o găsesc nici mai târziu.*
Dacă vreți să beți un ceai, să-l cunoașteți pe Mihai sau pe alți membri ai Clubului Estuar, mergeți în strada Orșova 129 din sectorul 6, în orice zi de luni până vineri, sau sunați la 0758.119.329 dacă vreți să rezervați o masă pentru un eveniment special.
Oamenii de acolo sunt deschiși și bucuroși de vizite.***
Ceainăria Estuar ClubHouse este o afacere socială, care presupune ca profitul afacerii să nu fie direcționat către acționari, ci în scop social. În acestui local, tot profitul se întoarce în Estuar ClubHouse pentru finanțarea activităților acestuia.Fundatia Estuar a inaugurat în septembrie 2015 Ceainaria Estuar Club-House în cadrul proiectului „Servicii sociale despre și pentru sănătate mintală”, finantat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România.