Dacă v-am pierdut în poveste e musai să mergeți la cinema, din 27 septembrie, să vedeți cel de-al doilea lung metraj al regizorului Igor Cobileanski , „La limita de jos a cerului”.
Scenariul scris de Corneliu Porumboiu viza inițial Vasluiul. Dar pentru că regizorul s-a născut la Chișinău - toate scurtmetrajele lui care au devenit virale pe Internet se petrec acolo, se hrănesc din folclorul și umorul moldovean - acțiunea a fost adaptată pentru Republica Moldova. Nu veți sesiza, totuși, o mare diferență față de orice orășel de provincie din România. Atmosferă sordidă, sărăcie, lipsă de perspective, deznădejde, corupție, și în toată mocirla asta, câțiva oameni care încearcă să iasă. Fiecare în felul lui: Gâscă vrea să zboare cu deltaplanul, Maria vrea să plece cu Motanul în lume, Viorel o vrea pe Maria și pentru asta face niște alegeri care îl dezvăluie, în final, ca pe un om rău, deși când iubești la 19 ani și n-ai nimic de pierdut probabil că ești capabil de orice.Așa a vrut regizorul, ca Viorel să pară personajul negativ, omul cu gânduri ascunse, capabil de răutăți neașteptate, complet neinteresat de zborul ca metaforă care face din Gâscă, pe de altă parte, personajul pozitiv, deși aparent el e capul răutăților.
Ela Ionescu, interpreta Mariei, zice că nu vede în Viorel personajul negativ, pentru că, spune ea, „toate personajele din film asta încearcă să facă, să zboare, să treacă de limitele pe care toţi ni le punem şi în interiorul cărora funcţionăm toţi. Întrebarea este ce faci, ce alegi când ai ocazia să ieşi din limitele astea, să descoperi mai mult, că poţi să fii mai mult decât atât. Orice alegere, în final, ucide alte posibilități”.Igor Babiac (Viorel) este student încă la actorie în Chișinău, și pare în realitate la fel de tăcut și adânc ca și în film. Povestește cu umor cum a decurs prima întâlnire cu regizorul Cobileanski și nu pare foarte emoționat de primul său rol principal. Sergiu Voloc (Gâscă) are deja la activ majoritatea scurtmetrajelor lui Cobileanski, în care joacă la fel de franc și mucalit ca și în La limita de jos a cerului.
Filmul are accente umoristice, date atât de situațiile anume plasate în film ca să mai risipească sumbra atmosferă, dar mai ales de dulcele grai moldovenesc în care vorbesc personajele. Practic te simți ca în scenetele celor de la Planeta Moldova, iar asta a stârnit mai multe râsete la publicul român, la avanpremieră, comparativ cu reacțiile publicului de la Festivalul de la Karlovy Vary, unde a fost prezentat filmul.Chiar dacă se petrece în Republica Moldova, lucrurile nu sunt departe de adevărurile românești. Sergiu Voloc admite la fel de franc ca în film că viața lui s-a intersectat la un moment dat cu astfel de personaje, că a avut „ocupațiile din film, pot să nu neg asta”, și că filmul este despre „realitatea de după banditismul anilor 90, despre adolescenți ai căror părinți sunt infectați de lucruri aiurea, de 20 de ani trecuți fără niciun rezultat”.
Găsiți aici trailerul filmului și vă recomand să vedeți și două dintre cele mai amuzante scurt metraje ale lui Igor Cobileanski: Sașa, Grișa & Ion și Când se stinge lumina.
Sper să vă placă, pentru mine Cobileanski este o revelație.