Pare absurd dacă te gândești că e vorba de o insulă de nici 400 de km pătrați, a cărei șosea „de centură” poate fi parcursă toată în maximum o oră jumătate.
Dar asta numai dacă nu ai chef să te oprești din loc în loc și să descoperi cine știe ce plajă mică, precum Psili Amos, cu nisip alb, apă verde și cer albastru. Iar dacă te-ai oprit la una, vei vrea să cunoști și altele. Apoi vei descoperi că de fapt inima insulei nu e acolo, pe plajele oferite parcă doar turiștilor, așa cum pe vremuri vechii greci le lăsau pradă piraților. Localnicii sunt retrași în munți, de sute de ani, și acolo trăiesc și azi, în sate mici, întortocheate și cocoțate pe cele mai neașteptate culmi, ascunse între livezile de pini și mai ales de măslini. Pentru că, evident, Thassos este faimos înainte de toate pentru uleiul de măsline, abia apoi pentru plaje. Peste 600 de km de drumuri de pământ șerpuiesc prin insulă și așteaptă să fie descoperite. Unele poate că nici nu vor să fie călcate vreodată de turiști, de asta or fi fost lăsate așa.Cazarea a fost 38 de euro pe noapte, o cameră pentru două persoane, la condiții decente de 3 stele.
Nefiind încă sezon aici, e posibil să nu fi beneficiat de toate oportunitățile de petrecere a timpului liber pe insulă, însă mie mi s-a părut perfect aerul semi-pustiu al locurilor, și drumurile libere atât în Bulgaria cât și în Grecia. În plus, meniurile din fructe de mare pe care le găsești la orice restaurant de pe nenumăratele plaje întregesc experiența și o fac de neuitat.Una peste alta cred că am făcut cea mai bună alegere pentru această mini vacanță, ceea ce vă sugerez și vouă, când aveți ocazia. Insula Thassos merită văzută măcar o dată în viață. Ah, și cu ocazia asta am învățat cum se spune Cristos a Înviat, la o biserică dintr-un sat de pe Thassos: Hristos Anesti!