Totuși, presiunea socială asupra femeii în general - să se mărite, să facă copii, să renunțe la carieră etc - nu e un lucru nou, și se manifestă în zilele noastre, chiar și în societățile considerate moderne. Un alt articol, publicat de BBC de data asta, surprinde situația din China, unde femeile trecute de 27 de ani care n-au avut norocul să-l găsească o pereche poartă numele de „sheng nu”, în engleză „leftover women”, pe românește rămășițe, resturi, femei rămase pe margine.
Paradoxal, deși controlul de stat al natalității și avorturile selective au făcut ca în China să existe cu 20 de milioane mai mulți bărbați decât femei (pe segmentul de vârste până în 30 de ani), sunt destule femei singure care și-au găsit mai degrabă împlinirea în carieră decât în familie.
Una din cinci femei între 25 și 29 de ani în China e nemăritată, arată ultimele statistici. Procentul de bărbați necăsătoriți e de trei ori mai mare.„Există opinia că un bărbat de calitate A se va căsători cu o femeie de calitate B, un bărbat de calitate B se va căsători cu o femeie de calitate C, iar un bărbat de calitate C va găsi o femeie de calitate D. Cei rămași vor fi femeile de calitate A și bărbații de calitate D”, explică situația Huang Yuanyuan, o chinezoaică educată, cu o carieră și un status financiar de invidiat, dar necăsătorită.
Ea și femeile de calitatea ei (A) sunt, însă, vizate de politicile guvernamentale să se căsătorească și să facă copii. Prin încurajarea femeilor deștepte să se reproducă guvernul chinez speră la o îmbunătățire a genelor populației. Familiile respectivelor femei nu se gândesc atât se departe, ci doar la propriul statut în comunitate.
Chen este o femeie de 38 de ani, consultant financiar în Beijing, care nu și-a mai vizitat familia din sudul Chinei de ani de zile pentru că i s-a spus să nu mai apară în localitate fără un soț la braț.
Tatăl i-a dat un ultimatum acum, că dacă până la finele anului nu-și găsește un soț să se ducă și să trăiască acolo, cu părinții. Ca pedeapsă ;)Chen spune că îți dorește un bărbat cinstit și responsabil, iar dacă nu-l găsește, preferă să fie singură. Chiar dacă ea pare că s-a resemnat cu situația, intervine în ecuație însăși presa de partid și de stat. Care spune, pe site-ul Federației Femeilor Chineze în martie 2011, sub titlul: „Leftover women nu merită simpatia noastră”: „Fetele frumoase nu au nevoie de multă educație ca să se mărite cu un bărbat bogat și de familie puternică. Dar fetele cu o aparență mediocră sau chiar urâte vor reuși mai greu. Fetele care speră că îmbunătățindu-și educația își cresc competitivitatea nu realizează că pe măsură ce îmbătrânesc femeile valorează din ce în ce mai puțin.
Așa că atunci când își obțin doctoratele sau diplomele de master ele deja sunt bătrâne ca niște perle îngălbenite”.Așadar, pare că societatea modernă știe să exploateze abilitățile profesionale ale femeilor - singure sau cuplate - în diverse domenii unde ele își fac bine meseria, dar nu vrea să renunțe la niște prejudecăți care aproape proscriu femeile care n-au „intrat în rândul lumii”. Paradoxal, se bate atâta monedă pe abordările „corecte politic” în materie de discriminare ale diverselor minorități, dar continuă să existe concepția în majoritatea societăților că o femeie nemăritată e o femeie neîmplinită. Asta în ciuda faptului că destui oameni știu că o căsnicie păstrată de dragul aparențelor nu e deloc o fericire, dar chiar și asta pare mai bună în ochii lumii decât statutul de single.
Mai multe de și despre mine, pe Dollo zice bine