„Dacă găsești această scrisoare înseamnă că e pentru tine”. Cam așa încep scrisorile lăsate la întâmplare prin New York de Hannah Brencher. În 2010 terminase facultatea și se zbătea să scape de anxietățile inerente începuturilor într-un oraș uriaș cum e NY. Se simțea singură și neajutorată, oamenii îi spuneau mai degrabă răutăți decât cuvinte de încurajare, iar într-o dimineață, în trenul care o ducea la servici, s-a apucat să scrie o scrisoare de dragoste, către oamenii pe care-i vedea zilnic pe stradă și pe care-i bănuia la fel de anxioși ca și ea.
Atunci a început un proces care a făcut-o faimoasă azi: lăsarea scrisorilor de dragoste în diverse locuri publice, de la mijloace de transport în comun, cafenele, până la clădirea ONU.
Azi Hannah are un site cu peste 10.000 de fani pe Facebook și ține deja conferințe despre isprăvile ei în diverse comunități. Ea îndeamnă practic lumea să îi urmeze exemplu, pentru că, spune ea, oamenii au nevoie de cuvinte frumoase, indiferent de unde vin ele.În știrea BBC, în care am găsit-o pe Hannah, sunt citați și niște psihologi, care spun că demersul ăsta, care aparent e o prostie new age, contribuie real la diminuarea stărilor anxioase. Psihologii recomandă gesturile de amabilitate îndreptate către necunoscuți, precum și inițierea unor dialoguri cu străini, pentru depășirea unor tulburări cognitive sau fobii sociale.
Hannah însăși spune, pe site-ul ei, că trimiterea celor 400 de scrisori pe care le-a scris în ăștia doi ani de când a început povestea asta a ajutat-o să-și mențină sănătatea mintală.Dacă vă pasionează ideea, n-ați mai scris demult o scrisoare cuiva, și nici n-aveți cui, găsiți un ghid practic pe site-ul Hannei, ca să începeți „o franciză” oriunde v-ați afla. Cu siguranță că și românii ar avea nevoie de niște vorbe de dragoste găsite într-o zi pe scaun în tramvaiul 41 ;)
Mai multe de și despre mine pe Dollo zice bine
Posteaza comentariu