Poate prea perfectă, ar zice amatorii de peisaje sălbatice, mai puțin controlate de mâna omului. Și totuși Alpbach e o bijuterie a Alpilor, o stațiune care probabil va fi întotdeauna folosită pe post de ilustrată pentru regiunea austriacă Tirol. E o localitate micuță, în nord-vestul Austriei, aproape de granița cu Germania, în care toate casele sunt aproape identice, îmbrăcate în lemn, cu cerdac și flori alb-roșii în culorile steagului național.
Nu veți găsi acolo aproape niciun pic de plastic, de parcă oamenii ăia ar fi rămas în epoca lemnului.
În ciuda aspectului rustic de la exterior, în interiorul hotelurilor veți găsi toate condițiile moderne de cazare pe care le așteptați, indiferent de numărul de stele pe care vi le permiteți.
Dacă vă bate gândul să ajungeți acolo aflați că varianta de transport cea mai rapidă ar fi avionul București-Munchen (două ore) și apoi închirierea unei mașini ca să ajungeți, pe autostradă, până în Alpbach (cam 150 de km). În stațiune găsiți cazare pentru toate buzunarele, începând de la 25 de euro o cameră în stil pensiune, cu toate condițiile decente și mic dejun, până la condiții de lux de patru stele.
Situat într-o vale între munți nu mai înalți decât Carpații noștri, la aproximativ 1000 de metri altitudine, stațiunea este mai aglomerată iarna, când e sezonul schiurilor, decât vara. Totuși, pajiștile verzi, adesea asortate cu mici norișori de pâclă albă care coboară printre case, îți taie respirația de bucurie chiar și în toiul verii. E de reținut și faptul că o plimbare cu telecabina care vă urcă până în cel mai înalt vârf din zonă, este gratuită, iar pentru asta primiți un card special de la hotelul la care vă cazați.
Am petrecut acolo ultimele zile și m-am întrebat oare cum o fi mai bine: să impui tuturor locuitorilor un anumit tip de arhitectură și să nu-i lași să iasă din această regulă fixă sau să le lași libertatea de a alege ce stil sau culoare vor pentru casele lor și să obții o babilonie adesea de prost gust, așa cum sunt stațiunile noastre de munte? Unii ar zice că e straniu să vezi, totuși, pe străzile unei întregi localități același gen de case, să nu existe variație, personalizare și inovație.
Priviți câteva fotografii și spuneți și voi ce părere aveți?
Mai multe de și despre mine, pe Dollo zice bine
Posteaza comentariu