I’m back! După o escapadă plină de peripeţii şi emoţii în România (despre care o să-ţi povestesc în viitorul foarte apropiat), încerc uşor să îmi revin din “starea de briză”.
Duminica trecută, împreună cu Copchilul (o prietenă tare dragă mie) i-am făcut o vizită lui Monet. Claude Monet. Mă rog, casei şi grădinilor lui de la Giverny, că dânsul, pictorul impresionist, fondatorul impresionismului chiar, e trecut de ceva timp la cele sfinte.
La aproximativ o oră de Versailles (la vreo 75 de km de Paris, spre nord-vest) se află Giverny – o comună mai verde decât o grădina botanică, cu felurite “căşi” îmbrăcate în iederă şi tot felul de plante urcătoare şi coborâtoare.
Nu degeaba Monet s-a stabilit aici până la sfârşitul zilelor lui. Un loc intim, care îndeamnă la visare şi creare.Printr-un culoar strâmt, din piatră şi acoperit de verdeaţă, am intrat în Le Jardin d’eau (Grădina de apă), o grădină concepută chiar de Monet în stil japonez, artistul fiind fascinat de Ţara Soarelui Răsare. Şi acum sincer: cine nu ar fi? :)
Grădina aceasta a fost, de fapt, atelierul flotant al artistului: a admirat nuferii, lacul Nimfelor, podul japonez, vegetaţia orientală… elemente atât de prezente în tablourile sale (aici, Claude Monet a pictat “Nuferii”, celebrul tablou care se găseşte la Musée de l’Orangerie de la Paris (pe care l-am trecut deja pe “To Visit list”).
După o vizită în grădina cu zeci (dacă nu sute) de specii de flori, care te fac să explodezi de emoţie, a urmat casă lui Monet, în stil normand (că doar suntem în Normandia) abundă în picturi japoneze.
La parter: un atelier spaţios în care sunt expuse în jur de 60 replici ale tablourilor lui, salonul albastru şi o cameră a mirodeniilor în care se depozitau ceaiul, uleiul de măsline, dar şi ouăle (într-o piesă de mobilier atârnată pe un perete, foarte ingenioasă). La etaj, camera lui Monet, cu o vedere magnifică spre trandafirul căţărător preferat, Mermaid, apoi o sală minusculă, cu o maşină de cusut şi camera lui Alice, cea de-a două soţie după Camille, marea lui iubire.Coborând, dai în salonul unde se lua masa şi în bucătăria spaţioasă (de viiis). Ce mi-a plăcut a fost şi cerdacul, ca la bunica mea acasă: albastru şi spaţios.
Numai bun pentru un scaun balansoar :).După, a urmat vizita la Muzeul Impresionismului, situat pe aceeaşi “uliţă”, 3-4 case îmbrăcate în iederă mai sus. Aici am dat şi peste expoziţia “Hiramatsu, le bassin aux nymphéaş. Hommage à Monet”. O serie de 30 de opere ale pictorului japonez Hiramatsu Reiji (despre a cărui existenţă nici nu aveam habar) - o “revizitare” a grădinilor lui Monet. Impresionant, desigur! Până la 31 octombrie 2013, o expoziţie numai bună de vizitat.
Citeşte mai mult pe blogul meu Nicol Buburuza, între Franţa şi România, niciodată rătăcită sau urmăreşte-mă pe Facebook.
Foto: Nicol
