Observatii...

Stii ce nu am vazut prea mult pe aici? Cupluri care sa se tina de mana. Mi s-a parut intotdeauna ciudat, si nu e prima data cand ma plang cunoscutilor ca, in pofida vietii lor sociale animate, ceva le lipseste totusi.

Libanul nu este Arabia Saudita, deci nu se pune problema unui tabu social sau, cel putin, asa sper. Pe de alta parte, dublul standard sau, hai sa-i spunem, verde, ipocrizia, nu le este straina. De exemplu, nu ii vei vedea tinandu-se de mana, pe strada, dar cand mergi in unele cluburi, vezi ceea ce se vede in Bucuresti si aiurea. Fara inhibitii.

Ba chiar am fost acuzata, de trupa de soc, ca sunt de moda veche, cand, intr-o seara in clubul Element, le-am spus baietilor ca domnisoara care s-a imprietenit cu ei intr-un pub si ne-a urmat in Element (bine, i-a urmat pe baieti, nu pe noi, ca grup) avea un comportament absolut indecent. Ca sa ramanem intr-un registru diplomatic, comportamentul era hiper dezinhibat.

Ultima data cand am vazut asa ceva a fost in Sinaia, la masa unui grup cu multe sticle de sampanie si whisky pe masa, dar eu cred ca respectivii au platit pentru un asemenea show. Noroc cu baietii de la Cassa Loco, responsabili cu buna dispozitie, altfel s-ar cam fi golit localul. Nu stiu daca eu sunt de moda veche, dar, daca arati tot sau aproape tot in public, ce mai ai de aratat in intimitate?

Noi, fetele, ne-am lasat pantofii langa canapele si ne-am simtit bine dansand pe selectia facuta de un DJ foarte inspirat. Grupul de americani din club era intr-o forma de zile mari sau poate asa sunt ei tot timpul, oricum au dansat ore intregi, cu mici pauze. Chiar m-am intrebat daca nu cumva cativa din grup sunt dansatori profesionisti, veniti la un schimb de experienta.

Apropo de chestiile mai ciudate. In Vinerea Mare pentru catolici, plimbandu-ma pe strada comerciala din Hamra, am avut surpriza sa vad in vitrina unui mic magazin statuete gen Hustler sau Playboy, printre nasturi, tabachere si alte asemenea obiecte. Am trecut de nenumarate ori prin fata respectivului magazin, dar fara sa observ statuetele. O fi o coincidenta, mai putin fericita, ca le-au expus chiar de Paste. Nu?

Intamplarea a facut ca in aceeasi zi sa fie o sarbatoare si pentru musulmani. Sau, cel putin, asa am inteles, cand niste baieti mi-au oferit mie si celorlalti trecatori bomboabe mentolate, frumos ambalate si cu fundita alba. Inca le mai am. Cred ca le iau cu mine acasa, la Bucuresti, pe post de suvenir.