Stii ce imi place foarte tare? Atunci cand trebuie sa ma intalnesc cu cineva necunoscut, intr-un loc la fel de necunoscut. Nu stiu la ce sa ma astept, dar nici nu apuc sa ma ingrijorez din aceasta pricina, fiind ocupata sa gasesc locul de intalnire. La cat sunt de aiurita, nici nu e de mirare...
Dupa ce am schimbat cel putin sase mesaje si nu stiu cate mailuri, am reusit sa stabilim o ora si o zi in care amandoi suntem liberi. Persoana in cauza este un american indragostit de Beirut. Trebuia sa ne intalnim la Torino, in Gemazyeh.
Toate bune si frumoase, doar ca eu nu am mai fost la Kankaya. Asa ca am pus mana pe mobil (uite cum mi se duc mie unitatile - si Libanul este in topul tarilor cu cele mai mari tarife la convorbirile pe mobil) - si mi-a explicat N. ca trebuie sa trec de strada Godot si de o a doua strada pe stanga, urc vreo 50 de metri, vad o farmacie si mai urc 100 de metri si vad locul.
Ei, nu aveam cum sa nu il vad, fiind atat de precis ghidata. Am inchis chiar inainte sa intru. Ideea era ca, fiind prima data cand ne vedeam, ar fi trebuit sa astept un minut, sa intru si sa vad cine are telefonul la ureche. Locul era plin de americani, dar noroc ca N. mi-a facut cu mana.
Atmosfera este placuta in Kankaya, servirea amiabila, asa ca, daca treci prin zona, iti sugerez sa si intri.