Innsbruck, Austria. Ia o gură de aer proaspăt și delectează-te cu o aventură montană la 2.256 de metri înălțime pe Nordkette, muntele care răsare impunător în inima orașului Innsbruck și care face parte din Parcul Natural Karwendel.
Nu sunt mare amatoare a sporturilor de iarnă, așa că am ales să văd Capitala Alpilor vara, ca să fug de căldurile din București. În urmă cu doi ani am pornit într-un roadtrip prin Praga, Salzburg, Innsbruck și Munchen, prima experiență de acest gen, și care mi-a plăcut la nebunie pentru că am apucat să vedem pe îndelete o mulțime de locuri faine. Dar acum vreau să-ți povestesc despre Innsbruck care m-a fermecat pe veci. Nu neapărat orașul care este frumos și merită văzut, cât experiența Nordkette și senzația de fericire maximă trăită în fața peisajelor pe care le-am văzut de la 2.256 de metri înălțime.
Am stat trei zile la Innsbruck, din care una am petrecut-o cutreierând prin oraș, una pe Nordkette și una la Muzeul Swarovski care este la 15 kilometri de Innsbruck (o să-ți spun despre el într-o postare viitoare pentru că este fascinant).
Dacă ești în criză de timp și nu ai multe zile la dispoziție ca să vezi Innsbruck, eu îți recomand să nu ratezi o plimbare cu funicularul și telecabina până la cel mai înalt punct, Hafelekar (2256m) și să nu pleci fără să vizitezi Muzeul Svarowski din Wattens.
Experiența Nordkette îți taie răsuflarea
Foto: Ioana Maroșan
Din mijlocul orașului poți să urci cu funicularul, apoi cu telecabina ca să ajungi la Seegrube (1905 metri înălțime) unde rămâi fermecat de peisaje și savurezi o cafea pe șezlongurile puse la soare. Și dacă ai noroc ca mine te pricopsești și cu o lecție de viață. Cum stăteam tolănită pe șezlong, aud lângă mine o voce ”Signorina, mi scusi signorina”, mă întorc și văd un bătrânel vioi și vesel, la vreo 80 de ani, care începuse deja să-mi povestească toată viața lui, în timp ce-i făcea semn soției, care nu auzea bine, să vină mai repede înspre noi cu aparatul de fotografiat. ”Mi moglia surda”, a făcut el drăgăstos prezentările când soția ajunsese lângă noi și au început amândoi să depene amintiri.
Am aflat că au ajuns până la Polul Nord și au văzut toate locurile frumoase din lumea asta, dar au rămas de-a dreptul fascinați de peisajele de pe Nordkette. Ne-au sfătuit să nu ne oprim niciodată din colindat ca să avem ce să povestim la bătrânețe. Și din bătrânelul adus de spate, să vezi cum a luat imediat postura unui brad falnic atunci când l-am tras în poză cu Innsbruck-ul în spate. Asta așa, ca să aibă o fotografie cu care să se laude, spune el.
Apoi pornești pe traseele care ți se deschid la tot pasul, te întinzi pe iarbă printre oițele care pasc în jurul tău, admiri peisajele, respiri aerul curat și te bucuri de liniștea completă. Dar, oricât de fascinantă ar fi această parte din urcare, următoarea etapă este cea care te va lăsa mut de uimire. Așa că mai urci cu telecabina până la cel mai înalt punct, Hafelekar (2256m) unde sigur te pălește din plin aerul rece, chiar și în toiul verii.
Multe dintre traseele care se deschid de aici sunt ușor de parcurs și vei avea senzația că nu poți să cuprinzi tot peisajul care se deschide în fața ochilor. O cărare te va duce spre unul dintre cele mai frumoase puncte de belvedere, cu priveliște către întregul Parc Natural Karwendel. Acolo totul devine hipnotizant, nu mai ai cuvinte, parcă ți se taie respirația, îți dau lacrimile de fericire, timpul se oprește în loc, privești și știi că ești cel mai norocos om de pe pământ că ai putut să vezi așa ceva!
Experiența Nordkette este ceva ce nu poate să fie descris în multe cuvinte, dar merită simțită prin toți porii măcar o dată în viață! Fotografiile pe care le-am atașat în galerie vorbesc mai bine decât o pot face vreodată cuvintele mele.
Ca să revii cu picioarele pe pământ după o asemenea experiență este greu, dar odată ajuns din nou în oraș te plimbi buimac pe toate străduțele, însă cu coada ochiului pândești mereu Nordkette care te tulbură la tot pasul.
Musai o oprire pe Maria-Theresien-Straße 31
Foto: Ioana Maroșan
Acolo găsești cea mai bună înghețată, cremoasă și aromată, cum numai în Italia ai mai mâncat. Gelateria Tomaselli îți așterne chiar și un covor roșu la picioare ca să te oprești în fața vitrinei cu înghețată, nu cumva să ajungi în spatele ei ca să devorezi tot. Știu că îți va fi foarte greu să te decizi, așa că succes să reușești să te oprești la 2 cupe :p
Dacă ajungi în Innsbruck și ai nevoie de cazare ți-aș recomanda cu multă căldură locul unde am stat noi. Am găsit cazarea pe Airbnb: o garsonieră spațioasă cu o chicinetă. De asemenea, ai un supermarket la bloc și ajungi rapid în centru fără mijloace de transport.
Innsbruck este un oraș frumos, dar dacă urci pe Nordkette îți dai seama că toate orașele vizitate rămân într-un colț uitat al memoriei, pentru că doar natura este în stare să trezească toate emoțiile din tine. Te năucește de fiecare dată!
Credit foto: Ioana Maroșan