O vacanţă la Veneţia nu e completă dacă nu ajungi şi pe vestitele insule Murano şi Burano. După nume, ai putea crede că sunt asemănătoare, şi că dacă ai văzut-o pe prima cum vii de la Veneţia – adică Murano – nu are rost să mai mergi încă 10 minute cu vaporetto şi până la Burano. Nu pica în capcana asta! Sunt diferite.
Burano este cel mai colorat loc care mi-a fost dat să-l văd vreodată. De cum calci pe insulă conştientizezi că ăsta e raiul fotografilor. Până şi curcubeul ar fi invidios pe multitudinea nuanţelor care le colorează viaţa celor aproximativ 3.000 de locuitori ai insulei.
Fiecare casă este vopsită în altă culoare, astfel încât nu vei vedea niciodată două imobile alăturate similare, sau având nuanţe care să nu “dea” bine la ochi. Legenda spune că Burano era un sat cu mulţi pescari. Aceştia plecau pe apă dimineaţa devreme şi se reîntorceau seara, după lăsarea întunericului. Fiind şi întuneric şi ceaţă densă, pescarilor le era greu să-şi recunoască locuinţele. Aşa că ce s-au gândit? Să le vopsească în culori vii, astfel încât recunoaşterea lor să fie mai facilă.
În zilele noastre, pentru a-şi vopsi casa, cei din Burano trebuie să facă o cerere către autorităţi, după care primesc un “paletar” cu culorile admise pentru zona respectivă.
Aşa că dacă unul vrea musai casa roz cu picăţele, s-ar putea să aibă o surpriză, iar ideea să nu-i fie aprobată.Tehnic vorbind, insula Burano este de fapt un mic arhipelag, format din 4 insule, legate între ele prin poduri. Dar nu te gândi acum că sunt insule mari. Un tur al zonei Burano nu cred că îţi ia mai mult de 2 ore, asta cu tot cu stat la palavre şi făcut poze.
Aproape peste tot sunt canale, încât dacă vrei să treci şi pe partea cealaltă a apei, va trebui să cauţi un pod, să-l treci, apoi să te reîntorci la locul pe care doreai să îl analizezi îndeaproape.
Citeşte mai mult pe blogul meu The Guide sau urmăreşte-mă pe Facebook.
Posteaza comentariu