Fish & Chips & Picasso

Era o zi frumoasa, asa cum a spus pilotul, cu 15 grade Celsius. Se vedea soarele din terminalul aeroportului din Luton, dar era atat de racoare, incat o fata din spatele meu comenta "Ce tare au dat aici aerul conditionat". O zi de august este aici cam la fel ca in septembrie in Bucuresti, senin, dar cam rece, si atata soare cat sa-ti amintesti ca e totusi vara.

Am ajuns la Londra cu trenul si asta a fost primul contact cu londonezii. Iti dai seama ca trenul este un mijloc de transport rapid si usor de folosit, ca metroul. Mare atentie sa nu stai cumva pe partea stanga a scarii rulante, ca valul de lume care fuge pe scari te darama. Nimeni nu vorbeste cu vecinul de tren. Isi citesc ziarul, beau cafeaua; o femeie se machia pe indelete, pe parcursul celor 30 de minute cat a facut trenul pana la Londra. Asta nu inseamna ca londonezii nu sunt comunicativi. Cei pe care ii rogi sa te ghideze prin oras sunt amabili fara exceptie.

Londra te ameteste de la inceput. Impresia de ireal pe care am avut-o in aceasta prima zi este si datorita traficului. E asa ciudat sa vezi cum toti circula pe partea "gresita". Si cu toate ca la fiecare intersectie este marcat pe pavaj "Priveste in dreapta" si apoi "priveste in stanga", iti invingi greu instinctele dobandite in atatia ani de educatie rutiera si privesti in partea gresita sau citesti tot timpul ce scrie pe jos inainte sa traversezi.

Cladirile cu fatade pietruite, florile de pe marginea drumului, clasicele taxiuri si atatea cafenele si pub-uri pe toate strazile, cu mese de lemn si fier forjat, dau impresia de oras turistic decupat din carti postale.

Apoi iti dai seama ca asa traiesc londonezii si ca poate fi cel mai firesc lucru sa stai o ora in picioare cu colegii de serviciu, cu berea in mana, dupa ce ti-ai luat o salata de 5 lire de la cafenea.

Ca sa vezi orasul dupa pofta inimii, autobuzul supra-etajat este obligatoriu. Un permis valabil o zi in anumite sectoare ale Londrei costa 5 lire. Il folosesti la suprafata si la metrou, dar, desi metroul este asa de rapid incat, daca nu esti atent, ai ratat statia la care cobori, orasul e mult mai pitoresc si ofertant la suprafata.

Ziua a inceput cu un English breakfast - daca esti in Londra, mananci ca englezii. Oua ochiuri, fasole, ciuperci, sunca, un fel de chiftele de dovlecei pane, rosii prajite si, peste toate acestea, paine prajita cu unt. Atatea lucruri pe care nu-ti imaginai ca le poti manca la un mic dejun. Nu stiu cum mai pot lucra englezii dupa asa o masa, pentru ca te doboara cel putin o ora si iti dubleaza colesterolul. Iti mai revii cu un smoothie de fructe, pe care aici il gasesti la toate cafenelele din drum, inclusiv Starbucks.

Peisajul londonez clasic, cu Tamisa, catedrala St. Paul si London Bridge se completeaza cu cladiri moderne pentru birouri, care te uluiesc. In districtul financiar central al orasului, City of London, poti vedea 30 St. Mary Axe, construita atat de minutios ca un ou Faberge. Millenium Bridge este cel mai usor pod construit pe Tamisa si e un contrast interesant fata de London Bridge. Un loc de acces intre catedrala St. Paul si galeria Tate Modern.

Inainte de a vizita muzeul de arta moderna, am incercat alta specialitate: fish and chips, la Riverside House, un local placut pe marginea Tamisei, unde iti comanzi la bar mancarea, iar bacsisul este inclus in pret. Ceva mai digerabil decat micul dejun, pranzul format din peste prajit, cartofi si piure de mazare, nu e asa de spectaculos pe cat ma asteptam, dar macar e decent si digerabil.

Tate Modern este ca o catedrala a artei moderne. Parterul cladirii este o imensa sala goala, cu un magazin de albume si suveniruri pe laterale. Foarte interesant este ca fiecare etaj prezinta anumite curente artistice si ele sunt listate pe un perete, in ordine cronologica, fiecare in dreptul anului sau. Numele artistilor sunt trecute pe perete, la intrarea in sala: Brancusi, Picasso, Miro, Roy Lichtenstein, Andy Warhol.

Muzeul se poate vizita gratuit, doar daca sunt expozitii speciale trebuie sa platesti si exclusiv pentru acea sala, o taxa de 10 lire. La etajul 5, ultimul, este amenajat un stand unde poti urmari pe un ecran o istorie a artei moderne, ilustrata cu lucrari si explicatiile autorilor despre nasterea cubismului, a simbolismului si a tuturor curentelor prezente in muzeu.

De altfel, exista puncte de informare la fiecare etaj, precum si standuri pentru copii. Asa incat, poti merge impreuna cu cel mic la muzeu, fara teama ca se plictiseste. Fiecare etaj are magazinul lui de suveniruri. Cladirea in sine este o opera de arta moderna si poti vedea lucrari afisate si pe zidul exterior.

Nu este chiar o atractie turistica, poate cel mult o necesitate, daca nu ai venit pregatit cu haine mai groase, dar Marks & Spencer, celebrul lant de magazine, iti arata chiar de la intrare partea lui cea mai interesanta: vitrina. Hainele sunt destul de banale, dar daca ajungi intr-un Marks & Spencer Food, gasesti o multime de bunatati. Pe mine m-au impresionat cascavalul Red Leicester (un cascaval rosu, dupa cum ii spune si numele) si salata de fructe cu pretul de 2,5 lire. Fructele sunt destul de scumpe in Londra. O caserola cu capsune costa 2 lire si, pentru a-ti permite fructe cu kilogramul, ca acasa, trebuie sa cauti pietele speciale, ceea ce o sa fac si eu in zilele urmatoare.

Londra se pare ca are o problema cu mizeria de pe strazi, cel putin daca le asculti programele TV. Au campanii de constientizare pe toate canalele si primesti 70 de lire amenda daca arunci ceva pe jos. E drept ca, din cand in cand, mai gasesti un pahar de cafea pe jos, dar pentru cineva care vine din Bucuresti, "mizeria" asta e aproape invizibila. O problema reala este cea a bagajului, daca il uiti cumva in locuri publice, pentru ca londonezii au si acum o fobie a coletelor capcana.

Foto: Florin Vasilache