Se spune că restaurantele fac bani cu băuturile. Dacă te duci la prânz, la un meniu al zilei, spre exemplu, “scapi” cu 17-22 de lei, în funcţie de pretenţiile restaurantului.
Dacă mai adaugi o băutură, iar patronii de restaurante ştiu că o vei face – din obişnuiţă sau de ruşine că se uită chelnerul nu ştiu cum la tine când te întreabă ce bei, iar tu spui că nimic – preţul creşte cu 7-10 lei. În fine, cu tot cu un mic bacşis la final, ajungi pe la 30 de lei.
Sincer vă spun că urăsc mic dejunurile luate în hotelurile din Europa.
Unu la mână că nu sunt genul care să mănânce până nu mai poate, numai ca să împingă cât mai mult spre seară masa de prânz, şi eventual să o comaseze cu cina.Doi, cafeaua e proastă aproape peste tot şi mă enervez şi mai mult. Plus că mezeluri nu mănânc, caşcaval nici atât, deci opţiunile sunt limitate.
Dacă acum caţiva ani, în sistemele de rezervare mai toate camerele de hotel aveau mic dejunul inclus, acum, din motive financiare, preţurile sunt diferite.
Ca la low-cost. Plăteşti basic că te sui în avion, apoi adaugi şi cu ce te urci după tine. Fiecare extraopţiune costă.Şi ajungi să constaţi că un mic dejun costă de la 10-12 euro în plus de persoană, pe zi. Se pune întrebarea – merită să plăteşti această sumă sau nu?
În principiu, la un hotel de 3 stele nu poţi avea pretenţii de mic dejun variat şi bun în acelaşi timp. Cel mult corect. Sigur, există şi excepţii, dar rare.
Pai de 10 euro nu mai bine ieşi frumos din hotel şi te aşezi la cafeneaua din colţul străzii? La “firul ierbii”? Să simţi pulsul străzii. Italienii care se opresc la un croissant şi un espresso în drum spre job, grecii care stau tolăniţi la terase de la 9 dimineaţa sau în faţa unui sandwich cu baghetă d’aia crocantă cu jamon în interior şi un caffe latte în Passeig de Gracia din Barcelona? Zic şi eu, nu dau cu parul.
Citeşte mai mult pe blogul meu The Guide sau urmăreşte-mă pe Facebook.