Abia asteptam sa merg in largul insulei, sa vad oceanul in toata splendoarea lui. Si cred ca era cea mai frumoasa dimineata a sejurului. Apa albastra, cerul senin si briza usoara promiteau o excursie de doua ore pe cinste. Ne-am indepartat cu barca la aproximativ 2 km de insula, insotitorii au ancorat-o de o funie prinsa de o baliza fixa si ne-au explicat ca adancimea apei este de 5-6 m dar devine mai adanca daca ne indepartam de barca, si, ca de obicei, ca nu trebuie sa atingem nimic. Din cei 10 turisti numai doi am purtat veste de salvare. Stiam cat ma pot baza pe forma mea de inotator si am vrut sa ma asigur ca plutesc fara sa fac mari eforturi in acest sens. Ceva mai linistita cu vesta, desi legaturile ei sunt cam incomode la inot, am coborat in apa. E fantastic cum intri in alt univers numai privind prin lentile in apa translucida. Coralii au o dantelarie care ma uimeste de fiecare data. Si atatia pesti nemaintalniti, atat de mici ca abia ii vezi, asa de transparenti ca numai reflexul luminii ti-i releva, si atat de colorati ca pare prea frumos ca sa fie real.
Am plutit deasupra coralului si in cateva secunde am ajuns la 10 m distanta de barca, dusa de un curent puternic pe care nici nu l-am simtit. Eram de 15 minute in apa cand a inceput sa ploua, intai cativa stropi care intrau in furtunul de respirat si trebuiau suflati afara, apoi rafale dese de apa au inceput sa cada. M-am indreptat catre barca si l-am vazut pe ghid cum ne facea semne sa ne intoarcem. Am realizat ca trebuie sa inoti din greu ca sa inaintezi cativa metri contra curentului, si mi-au trebuit cateva minute destul de dificile ca sa ajung langa barca. Valurile o leganau tare si ma impingeau inapoi, asa ca am renuntat sa inaintez catre scara legata la cativa metri si m-am prins de cea mai apropiata extremitate a barcii. Cativa baieti din personal m-au ridicat din apa si am respirat in sfarsit din plin.
Ploaia cadea in jur cu un zgomot puternic si deja nu mai vedeai nimic la mai mult de 20 m. Unul din angajatii care ne insoteau a sarit in apa cu uniforma pe el, si atunci am vazut ca dintre cei cativa turisti care inca erau in apa, unul statea pe spate si sotia lui incerca sa-i tina capul la suprafata, facand semne catre barca. Nici acum nu stiu daca a fost un atac de panica, daca nu mai putea respira sau daca a avut pur si simplu un carcel. Cateva persoane de acum incercau sa-l traga catre barca, si aflasem eu insami cat de greu este sa inoti contra curentului, chiar si de unul singur, fara sa cari pe cineva in spate.
Au reusit in scurt timp sa ajunga cu totii la barca, 2 - 3 angajati l-au tras la bord, in siguranta, si turistul a facut semne ca este bine. Ploaia ne biciuia si sub acoperisul barcii iar cateva minute nu am stiut in ce directie trebuie sa ne indreptam. Apoi totul s-a linistit in jur, ploaia a incetat si cerul a deveni limpede. Am pornit spre insula si ghidul ne-a anuntat ca taxa pentru excursie ne va fi returnata pentru ca nu am apucat sa facem snorkeling. Usor dezamagita, dar usurata ca am ajus pe insula cu bine, am petrecut restul diminetii la piscina, a carei lipsa de imprevizibil mi se parea brusc atractiva si reconfortanta.
Posteaza comentariu