Înainte de noua eră a imaginii digitale, în care fiecare dintre noi se poate transforma pe loc în fotograf, reporter sau artist, paparazzii erau cei care intrau neinvitaţi în lumea vedetelor şi smulgeau secvenţe preţioase care arătau publicului ceea ce starurile încercau să ascundă. Ca nişte animale de pradă, tot timpul la pândă, "vânătorii" înarmaţi cu aparate foto masive, fumau cu răbdare ţigară după ţigară şi iscodeau, aşteptau şi atacau.
Niciodată n-au fost iubiţi şi multe cuvinte de ocară le-au fost aruncate în cârcă - au fost numiţi hiene, şobolani, mercenari, au fost bruscaţi, jigniţi, arestaţi, chiar judecaţi.
Termenul de "paparazzo" (la plural paparazzi) a fost făcut cunoscut în lume de rolul lui Ealter Santesso în filmul cult din 1960 al lui Federico Fellini, "La Dolce Vita". A fost începutul unui fenomen care a coincis cu perioada de aur a Italiei, când armatele de fotografi şi de cameramani invadau spaţiul personal al vedetelor pentru a obţine cu orice preţ o imagine care să producă o ştire de senzaţie. Unele staruri erau flatate de atenţia reporterilor insistenţi, altele reacţionau violent. Erau şi paparazzi fără scrupule - britanicul Alison Jackson folosea sosii ale vedetelor în pozele sale.
Zilele de glorie ale acestor "carnivori" de presă au apus în 1997 când moartea Prinţesei Diana a fost pusă pe seama unui paparazzi care urmărea maşina îndeaproape în tunelul parizian în care s-a petrecut accidentul fatal. Astăzi, paparazzii au viaţă grea - ei trebuie să lupte cu armate de bodyguarzi şi de avocaţi, cu ordine de restricţie emise pe numele lor şi cu fenomenul selfie care îi cam lasă fără pâine.
Dar munca lor n-a produs doar scandal, ci şi secvenţe memorabile, mărturii preţioase peste timp ale unor vremuri frumoase şi ale unor oameni uriaşi. Aceasta este tema unei expoziţii deschise la Centrul italian pentru fotografie din Torino. Imaginile controversate pe care le-a publicat Bored Panda ne arată că această profesie controversată a produs şi o formă aparte de artă.
Niciodată n-au fost iubiţi şi multe cuvinte de ocară le-au fost aruncate în cârcă - au fost numiţi hiene, şobolani, mercenari, au fost bruscaţi, jigniţi, arestaţi, chiar judecaţi.
Termenul de "paparazzo" (la plural paparazzi) a fost făcut cunoscut în lume de rolul lui Ealter Santesso în filmul cult din 1960 al lui Federico Fellini, "La Dolce Vita". A fost începutul unui fenomen care a coincis cu perioada de aur a Italiei, când armatele de fotografi şi de cameramani invadau spaţiul personal al vedetelor pentru a obţine cu orice preţ o imagine care să producă o ştire de senzaţie. Unele staruri erau flatate de atenţia reporterilor insistenţi, altele reacţionau violent. Erau şi paparazzi fără scrupule - britanicul Alison Jackson folosea sosii ale vedetelor în pozele sale.
Zilele de glorie ale acestor "carnivori" de presă au apus în 1997 când moartea Prinţesei Diana a fost pusă pe seama unui paparazzi care urmărea maşina îndeaproape în tunelul parizian în care s-a petrecut accidentul fatal. Astăzi, paparazzii au viaţă grea - ei trebuie să lupte cu armate de bodyguarzi şi de avocaţi, cu ordine de restricţie emise pe numele lor şi cu fenomenul selfie care îi cam lasă fără pâine.
Dar munca lor n-a produs doar scandal, ci şi secvenţe memorabile, mărturii preţioase peste timp ale unor vremuri frumoase şi ale unor oameni uriaşi. Aceasta este tema unei expoziţii deschise la Centrul italian pentru fotografie din Torino. Imaginile controversate pe care le-a publicat Bored Panda ne arată că această profesie controversată a produs şi o formă aparte de artă.