Arma pe care adeseori o aveam în copilărie pentru o realitate dură era capacitatea de interpretare fantezistă a evenimentelor, capacitate ce conferea valențe supranaturale unor întâmplări pe care nu le puteam controla. Copilăria se refugiază adesea într-o lume imaginară, magică, în simplă joacă, privită şi ca o evadare. Iată o serie de filme în care poveștile încercă să „corecteze” viața reală sau filme care au tentă autobiografică, ori parabole.
Boyhood. 12 ani de copilărie (2014)
Un film atipic ca structură, Boyhood este o „fotografie panoramică” a adolescenţei, personajul principal fiind urmărit alături de familie, câteva zile pe an, de-a lungul întregii sale copilării şi adolescenţe, până la plecarea la facultate. Nu există intrigă, punct culminant şi nici deznodământ, ci doar contemplarea fragmentată a unei existenţe.
Mason are destule pe cap din cauza surorii sale enervante și a celor doi părinți divorțați.
Drama a fost filmată de-a lungul a 12 ani, cu aceiași actori, regizorul urmărindu-le evoluția fizică și emoțională. Producție distinsă cu Globul de Aur pentru cel mai bun film (dramă) și cu BAFTA pentru film, actriță secundară și regie. Patricia Arquette a luat Oscarul pentru interpretarea din acest film.