E genul de încărcătură pe care o resimți în concertele heavy metal, pentru că scrâșniturile metalice ale fiarelor cu care sunt împănate apocalipticele vehicule, sunetele groase, pasajele solo de chitară, care cheamă la luptă, totul înalt amplificat de beat-urile tobelor ce acoperă zgomotul luptei, totul ajunge la o intensitate care te copleșește, ca spectator. Practic armata malefică din Fury Road e un soi de trupă rock care cântă melodii ce ridică adrenalina. Patru baterişti şi un chitarist - Doof Warrior, a cărui sunete sunt punctate de flăcări ce ţâşnesc din capul chitarei.
Copleșitoare secvențe!Acest road movie de război a ridicat mult standardul filmelor de acțiune, într-o derulare logistică fără precedent. Totul a avut o anvergură copleșitoare - actori, cascadori, 150 de vehicule infernale construite manual în inima deşertului din Namibia, totul pentru un război rutier de două ore.
Cortegiul infernal ce se deplasa la viteză mare de motociclete, camioane şi maşini, cascadoriile surprinzătoare și rezolvări ingenioase ale scenelor de luptă (m-au impresionat acei „marinari” ai deșertului, cocoțați pe catarge, capabili să găsească punctele slabe ale unui vehicul și să-l distrugă), toate fac filmul memorabil. Nu se simte că sunt puține replici, în fond acțiunea e atât de concentrată, iar schimbul de priviri dintre Max și Furioasa spune atât de multe de fiecare dată. În plus, Fury Road este o singură urmărire de maşini - şi una foarte lungă, în care Mad Max (Tom Hardy) şi Imperator Furiosa (Charlize Theron) traversează deşertul fugind de băieţii răi. „Una dintre ideile care a animat primul Mad Max şi care animă, de altfel, şi Fury Road, a fost ideea lui Alfred Hitchcock de a face filme care pot fi urmărite oriunde fără subtitrări”, a declarat regizorul George Miller. „Încerci ceea ce reuşesc piesele muzicale excepţionale - indiferent de starea sufletească a ta ca spectator, reuşesc să te transporte într-un loc în afara ta, şi să revii după aceea cu o nouă experienţă. Asta este ceea ce am încercat să facem cu filmele acestea”.
Să vedem ce alte filme din ultimul deceniu au avut capacitatea să ne țină cu sufletul la gură, să ne scoată din ritmul cotidian, să ne provoace o avalanșă de emoții, să ne facă să trăim la voltaj mare.
Comentarii (2)
hai sa va zic ceva... in filmul Inception.. ati scris ca Yusuf conducea dubita in realitate"... CEEA CE ESTE GRESIT!! si Yusuf era TOT in vis.. primul VIS! realitate era cand dormeau in AVION!
Sunteți penibili cu acest top. N-aveți nicio treabă cu cinematografia.
Posteaza comentariu