Cantitatea de proteine din dieta copiilor poate deveni un factor problematic, atât dacă este prea redusă, cât și dacă se exagerează. Studiile recente se focalizează pe efectele pe termen lung ale unui consum prea ridicat de proteine. Concluziile cercetătorilor indică existența unei legături directe între un consum prea mare de proteine în primele 24 de luni de viață și un risc ridicat de obezitate la vârsta adultă.
Contează și tipul de proteine
În cadrul studiilor realizate s-a evidențiat un detaliu extrem de important: singurul tip de proteine asociat cu o creștere mai rapidă și riscul unei greutăți excesive este reprezentat de cel regăsit în produsele lactate. Astfel, brânza, iaurtul și laptele trebuie introduse în dieta celor mici cu mare atenție la dimensiunea porțiilor, dar proteinele provenite din alte surse cum ar fi carnea, cerealele sau legumele nu prezintă riscuri semnificative.
De ce există riscuri mai ridicate pentru produsele lactate?
Majoritatea experților consideră că au o compoziție care poate afecta procesul de creștere și secreția de insulină, dar încă nu s-a clarificat care este procesul exact prin care se declanșează efectele negative asupra copiilor.
Cât de multe proteine ar trebui să consume copiii?
În general, proteinele ar trebui să reprezinte cel mult 15% din totalul de calorii pe care îl consumă bebelușii sau copiii. Este esențial să respecți în mod strict această recomandare între 6 luni și vârsta de 2 ani, iar după aceea evită să suplimentezi dieta lor cu foarte multe produse lactate, ci preferă soluții alternative.
În aceste condiții, copiii ar trebui să consume cel mult 30-45g de proteine în fiecare zi, în funcție de nivelul lor de activitate și de anotimp. Nu uita că aceasta este cantitatea maximă, recomandările formulate de Academia Americană de Pediatrie vizând 11-13g de proteine pentru bebeluși și copii până la 3 ani.
Părinții nu trebuie să-și facă griji din cauza consumului insuficient de proteine
Având în vedere că trebuie să integrezi cel puțin 11g de proteine în meniul copilului tău nu ai de ce să-ți faci griji că nu va obține o cantitate suficientă, ci este util să eviți excesele. Nu este foarte dificil și nici nu vei ajunge să faci mereu calcule pentru a te încadra în regulile stabilite.
În primele 6 luni de viață bebelușul tău va obține toate proteinele de care are nevoie din laptele de mamă, dacă îl alăptezi, sau din formula specială de lapte praf. Din momentul în care începi să introduci alimente solide în meniul copilului, iar acesta va bea din ce în ce mai rar lapte de mamă sau lapte praf asigură-te că folosești în preparatele oferite surse utile de proteine cum sunt ouăle, peștele, carnea și boabele de fasole pentru a compensa reducerea semnificativă a cantității de lapte.
Rețetele care conțin carne și fasole îi vor furniza copilului și doze utile de calciu și zinc, minerale esențiale pentru dezvoltarea armonioasă și fortificarea organismului.
Fii prudent cu produsele lactate
Limitează consumul de produse lactate la o jumătate de porție sau cel mult o porție pentru bebeluși și două, până la două porții și jumătate pentru copii. O porție este reprezentată de 250ml de lapte, 250ml de iaurt sau 45g de brânză. Nu uita că nu este recomandat să le dai copiilor lapte de vacă din comerț înainte de 12 luni. Probabil că mulți părinți se vor bucura să afle că nu este nevoie decât de 2 căni de lapte pentru a întruni necesarul de proteine pentru o zi, iar grijile legate de acest nutrient vor apărea mult mai rar.
Iată care este conținutul de proteine al celor mai des întâlnite alimente incluse în mesele bebelușilor sau ale copiilor:
- un ou: 7g;
- boabe de fasole fierte: 3g la fiecare ¼ cană;
- paste gătite: 7g la o cană;
- carne de pui rumenită la grătar sau fiartă: 8g la 250g;
- lapte și iaurt: 8g la 250ml.
În afara cazului în care copilul tău este foarte selectiv sau mofturos nu vei avea motive să crezi că mănâncă prea puține proteine, dar este important să te consulți cu medicul pentru că, în unele cazuri, este posibil să-ți recomande să-i creezi un meniu cu mai multe proteine ca urmare a unei anumite afecțiuni care necesită o cantitate mai ridicată din acest nutrient.