La prima sarcină, am luat 15 kg pe care le-am dat o parte la naştere şi apoi fără să-mi dau seama, în primele şase luni, fără să fac nimic special. Munceam şi alăptăm. Credeam că asta e soluţia universal valabilă.
La a doua, kilogramele au sărit de 20 au rămas la 16 în plus timp de un an şi jumătate, cât a durat şi depresia post natală. A trecut depresia, am dat lin cele 16 kg cu sfaturi de la Dr Mihaela Bilic şi apoi mi-am sculptat corpul ca niciodată alături de Profa Luminiţa Nicolescu. Din nou, mă considerăm deţinătoarea secretului de a reveni în formă şi după 30 de ani.
Acum, din maternitate am ieşit cu 13 kg în plus. Dar precum elefănţeii ce se legănau pe o pânză de păianjen, aşa s-au adunat şi kilogramele mele DUPĂ naştere, şapte la număr, toate cu colăcei şi celulită. Asta în condiţiile în care alăptez zi şi noapte, sunt cât de activă pot în condiţii de nesomn acut şi n-am depresie. Sau cel puţin aşa cred! Dar dacă voi continua să mă rotunjesc, nu mai răspund de psihicul meu.
Săptămâna trecută am fost plecaţi în Italia, deci inutil să vă povestesc ce am mâncat. Bucătăria italiană este preferata mea şi unul dintre motivele pentru care nu o sun încă pe dr Bilic este pentru că ştiu că-mi va tăia pastele din menu şi îmi va reduce uleiul de măsline la 2 linguri pe zi.
Şi nu sunt încă pregătită pentru asemenea pierdere!
Totuşi, deşi am mâncat fără să-mi număr caloriile, mâncarea mediteraneană are ceva anume magic! Evident, nu am slăbit, dar nici nu m-am îngrăşat. La fel s-a întâmplat în cei 2 ani petrecuţi în Italia. Au fost singurii din viaţă mea în care nu am oscilat mai mult de 1-2 kg, deşi mâncăm 3 mese pe zi, 2 gustări şi în fiecare zi paste sau pizza. Poate tocmai de aceea. Aveam mese fixe, nu săream peste ele şi nu le înlocuiam cu prostii. Ceea ce în România mi se întâmplă frecvent.
În avion am întâlnit o doamna de Nots 10, şi ea mama a doi copii ce nu reuşea să dea jos ultimele kilograme, deşi băiatul ei avea 4 ani. ''Dom'le, cu toate vedetele astea care slăbesc 40 de kg în 2 luni după naştere am ajuns să cred că sunt defectă eu. Slavă Cerului că te-am întâlnit pe tine să văd că nu sunt singura care mă chinui..''
Acum nu ştiu dacă să mă bucur că i-am părut normală în sinceritatea mea roundă sau să mă întristez că nu sunt şi eu diva instant. Ştiu că multe dintre prietenele mele au avantajul unui metabolism ultra rapid ce le-a permis să-şi revină urgent şi fără eforturi deosebite. Mai ştiu şi poveşti de la chirurgi disperaţi care au fost solicitaţi să facă liposucţie sau reducţie de stomac pe masa de cezariană...Din păcate unii dintre ei au şi acceptat, cu scuza că ''dacă n-o făceam eu o făcea altul''...
Indiferent cum au reuşit să topească magic zeci de kilograme în timp record, rugămintea mea este să luaţi toate aceste exemple (inclusiv al meu!!) ca pe nişte poveşti. Dacă vă rezonează ceva, întrebaţi-va corpul dacă ar fi dispus să treacă şi el prin aceleaşi tratamente.
Nu apelaţi la vreo dietă drastică sau uşoară doar pentru că a funcţionat pentru altcineva. Pe voi v-ar putea distruge. Personalizaţi totul cu ajutorul analizelor şi a unui specialist, dacă încă nu ştiţi ce funcţionează pentru voi în acest moment.
De la acest blog veţi afla experienţele mele, pe care am promis să le redau fidel, pas cu pas. Dacă nu am să-mi pierd minţile şi bunul simt, nu va aşteptaţi să aflaţi de la mine metode chirurgicale sau diete drastice. Îmi doresc o revenire în formă în ritmul corpului meu, care să nu afecteze creşterea şi alimentarea copilului meu. Caut însă ''trucuri'' sănătoase pentru a trece lin de la starea pufoasă la cea de ''trup de zeiţă''.
Revenind la săptămâna trecută, am înţeles că de data această nu am puterea să duc întâi dietă alimentară şi apoi să mă apuc de mişcare. Mi-e prea somn, mi-e prea foame, mă mişc prea mult ca să am mese fixe, pe scurt, nu pot! Şi nici nu am de gând să mă autoflagelez pentru asta!
Aşa că am aterizat direct la Profa şi am rugat-o să-mi arate 5 minute de exerciţii pe care le pot face zilnic fără să-mi pun în pericol oasele sau articulaţiile, dar care să-mi deschidă apetitul pentru mişcare şi care să mă ajute să revin în formă.
M-a înţeles imediat şi a făcut cred cel mai uşor set de câteva exerciţii pe care îl pot face oricând, dând play de pe telefon, în timp ce copilul doarme sau se joacă lângă mine!!! Le-am încercat imediat şi...magie!! Deşi par floare la ureche, dacă le fac corect, adică dacă încordez muşchii şi sunt prezentă doar la ce e de făcut, wow, efectele sunt imediate!!!
Am marea bucurie să le împărtăşesc cu voi şi va rog, după ce faceţi aceste 5 minute, scrieţi-mi cum vi s-au părut!! Abia aştept să citesc părerile voastre!
PS- Fotografiile de săptămâna aceasta sunt de la Verona, unde am participat la cel mai mare târg al lor de agricultură (şi unde s-au şi lăudat cu cele mai bune produse alimentare născute de aici..spre exemplificare, am ataşat doar rotisorul de ciolane de porc...), dar ne-am şi bucurat de Carnaval, unde toţi, cu mic cu mare, s-au costumat şi s-au distrat pe cinste. Tradiţia în Verona cere ca, în ultima vineri din Carnaval să se mănânce gnocchi (gogoşele fierte făcute din cartofi şi făină), în toate formele. Asta ca mulţumire pentru un nobil care, în vremuri de foamete, a împărţit ţăranilor făină şi cartofi... Am petrecut seara de ''venerdi gnoccolare'' cu dragile mele prietene şi colege de Donna Divina, Paola şi Laura, ultima fiind o pianista extraordinară, stabilită împreună cu sora ei geamănă de mulţi ani în Italia.
Împreună ne gândeam că, înainte de orice dietă, ar trebui să mulţumim în fiecare zi pentru că Trăim vremuri în care putem mânca tot ce ne pofteşte inima...şi poate aşa să ne Apreciem mai mult hrana, de toate felurile. Cu alte cuvinte, să mâncăm că să Trăim, nu să Trăim că să mâncăm!
PPS- copilul meu de 7 ani, după ce săptămâna trecută m-a întrebat dacă mai fac un bebe, că am încă burtică, a găsit soluţia perfectă să slăbesc repede. Cât timp înregistrăm exerciţiile cu profa, ea mi-a pregătit menu-ul de dietă...
Pe săptămâna viitoare, cu drag şi entuziasm!
Roxana