Inca de acum aproape 8000 ani, orientalii - in mod deosebit, tibetanii,
chinezii si indienii - erau preocupati de modul in care ar putea sa
traiasca mai mult, sa fie mai sanatosi si sa obtina de la ei insisi
performantele cele mai inalte. Ei au remarcat ca respiratia este esentiala
supravietuirii, astfel incat au considerat-o sursa principala de viata,
pe care chinezii au numit-o qi (citeste : ci )= suflu, respiratie.
Punand la punct diverse tehnici respiratorii, care s-au dovedit benefice
pentru intarirea sau recuperarea sanatatii, marii maestri ai prelungirii
vietii au descoperit ca se poate, totusi, trai vreme indelungata
fara respiratie. Lucru ce a fost dovedit in experimente stiintifice
contemporane. S-a tras - in mod firesc - concluzia ca trebuie sa existe o
alta sursa de energie de sustinere a vietii, iar aceasta s-a numit energie
subtila vitala, si i s-a atribuit acesteia acelasi termen: qi. Metodele
cu adevarat maiestre de a folosi qi-ul pentru a capata o sanatate de fier
si capacitati fizice si tamaduitoare deosebite au condus la aparitia
Artei manipularii qi-ului, pronuntata de chinezi Qigong (se citeste :
cikung). Multa vreme Qigong a constituit un secret al marilor maestri,
predat partial si imparatilor Chinei - pentru ca acestia sa poata domni
cat mai mult si sa-si pastreze vigoarea si tineretea.
De-a lungul mileniilor Qigong-ul s-a dezvoltat ca o stiinta secreta despre Univers si locul Omului in mecanismele universale si legile implacabile ce le guverneaza. De aceea, aceasta stiinta cuprinde toate cunostintele Taoiste despre Univers si mecanismele vietii, medicina traditionala chineza, nutritionism si dietoterapie, armonizarea Omului cu mediul (Feng Shui), relatiile interumane dar si relatia Om - Divinitate. Desi multi nespecialisti cred ca Qigong-ul este doar un sistem de exercitii de sanatate, cu efecte bune in recuperarea persoanelor aflate sub tratamente medicale clasice, sau in perioada de convalescenta, realitatea arata ca avem de a face cu o disciplina foarte complexa. Ea contine toate mijloacele terapeutice specifice medicinii traditionale chineze, la acestea adaugandu-se metodele superioare energetice, precum si tehnici de reechilibrare nervoasa, terapia de la distanta, metode de crestere a performantelor intelectuale si sportive.
Unul dintre cele mai importante principii care stau la baza Qigong-ului este regasit si la marii maestrii ai acestei arte: calugarii Shaolin. In urma cu aproape 1600 ani, acestia si-au adaugat in filosofia care ii ghideaza si ideea ca, daca Divinitatea a dat Omului un corp - si nu doar creier - atunci Omul are datoria de a respecta acest dar divin, cultivandu-i calitatile pana la perfectiune. De aceea, vom intalni maestri capabili sa reziste la intepaturi de sulita ori atingere cu metale incinse la rosu, sa faca salturi la 8-10 metri inaltime, sa sparga stanci masive cu un singur deget, sa stea ore intregi spanzurati - in pozitie de lotus! - meditand, sau sa mearga pe nisip fara sa lase urme. Aici nu se urmareste concurenta intre indivizi, ci performanta proprie a practicantului, singura concurenta admisa fiind aceea cu sinele - cel mai perfid si mai greu de invins adversar.
Intelegand perfect si putand chiar vizualiza reteaua energetica a corpului uman, maestrii de Qigong antici au dezvoltat tehnici de lucru cu qi-ul, prin care sa-l dirijeze pe meridiane - liniile energetice pe care circula qi-ul pentru a hrani organismul viu. Aceasta constituie si calea de a controla permanent procesele de prevenire a imbolnavirilor, prin intensificarea trecerii energiei vitale prin corp. O parte din energia care ne parcurge este folosita de mecanismul propriu pentru a asigura "protectia" impotriva invaziei de energie patogena si poarta denumirea de weiqi (se citeste: uei-ci). In consecinta, atat prevenirea bolilor cat si tratarea lor se bazeaza pe stimularea lui weiqi, astfel incat acesta sa echilibreze zonele cu excese sau deficite energetice si sa repuna in functiune mecanismele de autoreglare pana la nivel celular.
In ultimii ani, tot mai multe tari au alocat fonduri pentru cercetari stiintifice in Qigong, incercandu-se sa se stabileasca modalitatile de emitere a qi-ului pentru a putea fi reproduse cu ajutorul unor aparate, dar si in scopul explicarii efectelor terapeutice spectaculoase ale terapiei prin transfer de qi. Exista deja o incadrare a Qigong-ului in cele mai avansate cunostinte din domeniul fizicii moderne, chimiei, electronicii, ca si a mecanismelor anatomo-fiziologice umane. Practicantul de Qigong, dupa o instruire minima, incepe sa-si modifice viziunea despre lume, despre legile inca nedescoperite ale Universului, legi pe care le va percepe din ce in ce mai profund, fara a le putea explica intotdeauna, dar demonstrandu-si nivelul de perceptie prin performantele sale. Atunci cand forta mentalului sau devine mai mare decat a muschilor, un practicant poate dovedi lucruri care nu se explica pe baza cunostintelor actuale de fizica sau chimie.
Important este insa faptul ca prin practicarea cu regularitate a exercitiilor de Qigong orice persoana - indiferent de sex si varsta - poate sa se mentina mai sanatoasa sau sa-si recapete sanatatea, incetinind vizibil procesul de imbatranire biologica. Qigong contine si valoroase tehnici de terapie, avand o mare eficienta in tratarea bolilor cronice, dar si in profilaxia multor boli infectioase, interne, sistemice sau a colagenozelor. Este un excelent complement al medicinii alopate fara nici un fel de incompatibilitati. In plus, poate dezvolta in mod considerabil capacitatile intelectuale ale copiilor si tinerilor, impiedicand instalarea bolii Alzheimer sau senilitatii la cei de varsta a treia.
Din aceste motive, actualmente exista mai multe organizatii internationale de Qigong, intre care un loc important il ocupa Federatia Mondiala de Qigong, cu sediul la San Francisco, SUA. Romanii se pot mandri cu faptul ca unul dintre cei opt Mari Maestri ai Federatiei - intre sapte chinezi - este un nativ al plaiurilor mioritice, autor recunoscut al unui stil propriu: Qitaky Qigong, lucru - deocamdata - unic in Europa si chiar intre multe din tarile altor continente (America de Sud, Australia).