Iată alături doua poze comparative care, cred eu, nu mai au nevoie de niciun comentariu: eu cu ceva timp în urmă la 110 Kg si mai apoi la 75 Kg.
Pe zi ce trece obezitatea devine o problemă pentru tot mai multe persoane.
Dar preocupate de a slăbi nu sunt numai persoanele obeze, ci şi persoanele care sunt doar supraponderale şi chiar şi persoanele care nu sunt grase deloc, dar au depozite de grăsime în anumite zone ale corpului, preponderent la nivelul zonei abdominale.
De-a lungul timpului am întâlnit trei tipuri de persoane care sunt preocupate să slăbeasca, dar care nu reuşesc:
a) Persoane care NU AU o alimentaţie corespunzătoare şi NU FAC nici sport – aceste persoane se gândesc tot timpul că trebuie să slăbească dar nu reuşesc să adopte o alimentaţie conformă cu scopul şi nici nu reuşesc să adopte o activitate sportivă;
b) Persoane care NU AU o alimentaţie corespunzătoare, dar FAC sport – aceste persoane sunt persoane active, cu multă energie şi vitalitate, dar care au un mod de alimentaţie greşit;
c) Persoane care AU o alimentaţie corespunzătoare, dar NU FAC sport – sunt persoane care în general nu prea au facut sport la viaţa lor şi de cele mai multe ori nu au o idee corectă despre beneficiile majore pe care le conferă o activitate sportivă făcută cu regularitate.
Cu ani în urmă, greutatea mea normală era în jur de 78.
Cum am ajuns la 110?Am început să mă gândesc la cauzele acestei îngrăşări exagerate.
În primul rând am realizat că de câţiva ani făceam parte din categoria persoanelor de la punctul a), adică nu aveam o alimentaţie corespunzătoare şi nici nu făceam sport.
Din punct de vedere al felului în care mă alimentam aveam o grămadă de anomalii.
În general mesele mele conţineau deseori prăjeli (cartofi prăjiţi, ouă ochiuri, şniţele), caşcaval (care este foarte gras), mâncare gătită, cu sosuri, cu ulei, cu pâine multă (nu concepeam masă fără pâine – proaspătă, caldă), prăjituri, ciocolată, diverse dulciuri şi produse de patiserie, cozonaci, checuri şi beam cantităţi mari de sucuri carbogazoase. Pe scurt, aceasta era o alimentaţie greşită pentru că era bogată în grăsimi saturate şi alimente cu indice glicemic ridicat.
Ca să fie foarte clar, nu mâncam toate acestea într-o zi. Unele le mâncam zilnic, cum ar fi cartofii prăjiti, pâine şi diverse dulciuri, dar altele săptămânal sau de două ori pe săptămână, cum ar fi cozonac, clătite sau produse de patiserie.
Unele dintre ele le mâncam pentru că „ÎMI PLĂCEAU” foarte mult, deci unele le mâncam şi de plăcere, nu neapărat pentru că mi-ar fi fost foame.Mâncam la ore nepotrivite, de cele mai multe ori cea mai consistentă masă o luam seara, între orele 20:00 şi 22:00 pentru că în timpul zilei eram foarte ocupat şi mâncam cantităţi mari de mâncare la o masă pentru că mâncam rar (o dată sau de două ori pe zi).
O altă anomalie era că mâncam foarte repede şi înghiţeam aproape pe nemestecate. Când luam masa cu prietenii în oras, de regulă eram printre primii care terminau oricare fel de mâncare.
Din punct de vedere al activităţii sportive este mai simplu să enumăr anomaliile, pentru că nu aveam decât una: sportul lipsea cu desăvârşire, exerciţiile fizice erau fix la nivelul 0 (zero).
La momentul când am atins 110 Kg nu mai făcusem sport de vreo 7-8 ani. Singurul lucru care putea trece drept efort fizic era când alergam să prind un autobuz, sau se strica liftul şi trebuia să o iau pe scări.
Din punct de vedere moral-volitiv, mă simţeam mereu obosit, greoi şi fără chef de a mai adăuga alte activităţi la activităţile mele curente şi bineînţeles consideram că nu mai aveam timp să mă ocup şi de corpul meu.
Chestia asta cu lipsa de timp, mi-a dat de furcă ani de zile.
De fiecare dată când îmi propuneam să încept o dietă, sau să încep să merg la sală, găseam scuza că nu am timp. Mă gândeam că sunt prea ocupat cu treburile cotidiene, sau că trebuie să ies cu prietenii în oraş şi nu mai este timp şi pentru sală, sau că sunt prea obosit şi n-am suficient timp să mă odihnesc darămite să mai fac şi altceva.La toate acestea se adăugau şi nereuşitele anterioare de a slăbi, care-mi formaseră impresia că orice aş face tot gras o să rămân.
Un alt aspect important îl constituia anturajul şi influenţa acestuia asupra stării mele psihologice. În sensul că unele dintre persoanele care-mi erau prieteni, amici sau simple cunoştinţe, nu numai că nu erau încurajatoare, dar chiar veneau cu lozinci de genul „Viaţa este scurtă şi trebuie să o traieşti!“, sau „Nu te mai chinui să slăbeşti, obişnuieşte-te cu ideea că aşa o să fii mereu!“, sau „Noi te placem şi aşa!“.
Dacă ai observat deja în rândurile de mai sus lucruri asemănătoare care ţi se întâmplă şi ţie, este clar că ceea ce urmează devine foarte interesant, nu?
Acum am 75 Kg.
Mă simt excelent. Am chef să fac tot felul de activităţi sportive. Mănânc de 5-6 ori pe zi. Alimentaţia este compusă din preparate pe care în trecut nici nu mi-ar fi trecut prin cap să le mănânc, dar pe care acum le consider delicioase şi mi-ar fi foarte greu să revin la mâncărurile pe care le mâncam înainte, fără să vărs.Merg la sală de trei ori pe săptămână unde fac exerciţii cardio, exerciţii de forţă, merg cu rolele sau fac plimbări în parc.
În articolele care urmează îţi voi spune CUM am reuşit să scap de toate problemele pe care le aveam înainte şi CUM am reuşit să ajung la starea actuală.