In orice sezon, dar mai ales in perioada sarbatorilor, tentatia dulciurilor este greu de refuzat. Si cum un desert nu poate sa ne faca chiar asa un mare rau, incercam din fiecare. Dar din pacate lucrurile nu se opresc la o mica gustare, ci atunci cand ne saturam. Apoi apare sentimentul de vinovatie si daca fenomenul se repeta constant, se instaleaza si depresia.
Si astfel se intra intr-un cerc vicios, din care se iese doar cu ajutorul propriei vointe, cel putin intr-o prima faza. S-a constatat ca dulciurile pot fi cauza unei depresii insa ele se consuma adeseori si pentru a trata depresia. Studiile arata ca zaharurile stimuleaza formarea serotoninei (hormonul senzatiei de bine) si de aceea consumul de dulciuri este de fapt o incercare de auto � vindecare a propriei depresii.
Este clar evidentiat faptul ca proteinele si grasimile scad nivelul serotoninei iar carbohidratii cresc acest nivel. Foarte important este si indicele glicemic al glucidei consumate: cu cat acest indice e mai mare (adica produce cresteri cat mai mari ale glicemiei) cu atat se produce mai multa serotonina.
In aceasta categorie de dulciuri intra bineinteles si ciocolata. In compozitia ciocolatei s-au izolat o serie de alcaloizi care se pare ca sunt responsabili de secretarea abundenta de serotonina dupa ingerarea de ciocolata. Si se presupune ca la baza "cioco-holismului" (dependenta de ciocolata) se afla explicatia legata de deficienta de serotonina a persoanei consumatoare.
Din nefericire, indulgenta repetata in ceea ce priveste consumul de dulciuri poate fi sursa cresterii in greutate, a vinovatiei si a depresiei care se poate dezvolta. De cele mai multe ori acest comportament alimentar, care include in mod regulat zaharul in dieta, trece neobservat si abia cand cantarul si hainele semnalizeaza o crestere ponderala insemnata, se iau masuri (in cele mai fericite cazuri). Pentru a nu se ajunge in aceasta situatie si pentru a avea in permanenta controlul asupra etapelor prin care trecem este necesara o auto-evaluare obiectiva si continua:
Asadar trebuie constientizat cu realism gradul dependentei de dulciuri. Imi permit un desert o data pe saptamana, zilnic sau de 3 ori pe zi? In functie de acesta dilema trebuie gasita solutie, de la simplul exercitiu de vointa si pana la ajutor medical. Exista si situatii in care apetitul pentru dulciuri este stimulat de diverse substante medicamentoase.
Tot prin intermediul medicamentelor apetitul pentru alimente, in general poate fi stimulat, de aceea trebuie discutata cu medicul orice problema legata de comportamentul alimentar, inainte de prescrierea oricarui medicament. Este necesara de asemenea realizarea alimentatiei emotionale; in momentul in care ne surprindem ciugulind ceva, desi nu ne este foame, trebuie sa ne intrebam care este motivul pentru care o facem: placere, plictiseala, singuratate?
Prin urmare trebuie exersata distragerea atentiei de la mancare si concentrarea pe alte preocupari care fac placere. Si nu trebuie uitata miscarea si exercitiul fizic regulat care stimuleaza formarea de endorfine, substante care imbunatatesc starea generala. Pofta de dulce este cea mai puternica atunci cand exista senzatia de foame. Important este ca atunci cand se instaleaza senzatie de foame, sa se manance, insa sa se manance sanatos. Apa este si importanta pentru ca de multe ori starea de deshidratare este confundata cu foamea, deci haideti sa bem apa proaspata.
Este foarte adevarat ca nici excluderea completa a zaharurilor din dieta nu e cea mai sanatoasa si mai comoda metoda de a te mentine supla si sanatosa, insa trebuie tinut cont si de faptul ca aportul caloric adus de dulciuri se depune rapid sub forma de rezerve si astfel controlul greutatii devine dificil. De aceea este recomandat ca acest aport caloric sa fie adus de alimente bogate in nutrienti, substante fitochimice, fibre si vitamine vitale unei bune stari de sanatate.
Tot adevarat este si faptul ca teoretic se sugereaza o cantitate limitata de dulciuri in dieta cotidiana, lucru destul de confuz de altfel. Practic nutritionistii recomanda ca zaharidele sa nu depaseasca 10% din aportul caloric zilnic, insa in aceasta ratie nu intra glucidele provenite din lapte sau fructe, ci doar glucidele adaugate din zahar, miere sau fructoza. De asemenea cantitatea de zahar adaugat variaza de la o persoana la alta in functie de necesarul caloric al fiecarui individ.
Fructele proaspete, dar si cele uscate sunt bineinteles cea mai sanatoasa si mai la indemana sursa de zahar, insa exista totusi si o minima permisivitate la un alt fel de dulce care sa fie consumat fara vinovatie. Si mai este ceva important: straduieste-te sa ai o dieta sanatoasa, sa eviti excesul de dulciuri, insa daca o data s-a intamplat ca vointa sa fie mai slaba decat tentatia, nu-i nimic, fruntea sus si de la capat. Corpul nostru ne cere sa fim doar buni cu el, nu perfecti!
Un articol de Lygia Alexandrescu