Află că nu este nimic neobișnuit, chiar și în cazul în care îți rozi unghiile, îți macini dinții sau fumezi mai multe țigări decât de obicei.
Toate reflexele orale, așa cum au fost denumite în psihologie, care înseamnă că ai tendința să duci lucruri la gură, au aceeași origine și același motiv.
Se pare că în clipele cele mai angoasante, ne întoarcem prin aceste gesturi la starea de siguranță în care ne aflam în copilăria mică. Atunci eram protejate de mamele noastre, iar creierul nostru a înregistrat că gestul de a ne suge degetul și de a fi așezate la sânul mamei sunt sinonime cu liniștea și îndepărtarea oricărui pericol. De asemenea, știm că orice bebeluș se liniștește atunci când primește o suzetă.
De ce este responsabil stresul pentru mâncatul în exces?
La începutul perioadelor în care se instalează stresul, psihicul nostru are tendința să împingă senzațiile pe care le trăim în subconștient. Tot acolo se află înregistrate și amintirile de când eram bebeluși, precum și traducerea lor în aceste reflexe.
Practic, odată ajunsă la maturitate, creierul tău procesează stresul încercând să aplice scurtături din copilărie în viața de zi cu zi. De aceea, mănânci mai mult, îți rozi unghiile, îți atingi buzele, fumezi mai mult. Încerci să apelezi la reperele de siguranță stocate în adâncul memoriei tale fără ca măcar să îți dai seama.
Un alt motiv citat de psihologii contemporani pentru care mâncăm în exces este că instinctul de supraviețuire, odată activat de factori de stres, ne transmite în subconștient să ne pregătim pentru pericole. Corpul revine la instinctele primordiale, anume de a strânge "provizii" pentru a fi pregătit de a întâmpina pericole. Odată ce depășim perioada de expunere la stres, aceste tendințe se retrag de la sine în cele mai multe cazuri.
Uneori, acest fenomen poate începe din copilărie și poate continua până la vârste înaintate.
Ca să te protejezi de acest fenomen frecvent, poți încerca să faci execiții de conștientizare și să previi reflexele orale prin exerciții de respirație și o dietă fixă de la care să nu te abați.
Viața noastră interioară prezintă numeroase mecanisme de protecție încă neînțelese în totalitate. Dar cu cât încercăm mai mult să atingem echilibru în viață, cu atât avem mai multe șanse să ne înțelegem sistemul de operare.