Sub deviza "Sa fim complet sinceri si deschisi unul cu celalalt", partenerul tau te poate soca printr-o confesiune facuta cu un aer pe jumatate spasit, pe jumatate gen "greseala recunoscuta este pe jumatate iertata". Dar nu despre iertare vorbim acum; deocamdata trebuie sa "digeri" noutatea pe care tocmai ai aflat-o si sa incerci sa o asimilezi.
In primul moment iti vine sa tipi sa sa declansezi un scandal de pomina, insa nu cred ca mai este necesar sa-ti spun cat de mare ar fi greseala. Da, exact: trebuie sa faci eforturi pentru a-ti pastra sangele rece. Cum ai putea face acest lucru? Sa ne imaginam cateva situatii de viata...
Are herpes genital
Sa speram ca iti marturiseste asta inainte de a ajunge in ipostaze intime. Un barbat responsabil asa ar proceda si, daca este si cazul partenerului tau, nu ar trebui sa te sperii. Bine, nu prea tare, pentru ca oricum prima ta reactie va fi de spaima si este firesc. Insa care ar fi reactia pe care ai putea sa o ai la auzul unei asemenea vesti?
Multi sunt de parere ca, daca o persoana sufera de aceasta afectiune, automat are o moralitate dubioasa si foarte probabil a dus o viata promiscua. Ei bine, nu este intotdeauna asa; gandeste-te ca, poate, a fost la randul sau inselat de o femeie in care a avut mare incredere si astfel a ajuns sa se imbolnaveasca.
Sigur ca acest lucru nu te consoleaza deloc in acest moment, dar ar fi bine sa nu ai, totusi, o reactie prea violenta. In definitiv, ti-a marturisit cinstit despre ce e vorba. Incearca sa te pui in situatia lui si sa te gandesti cum se simte: vulnerabil, foarte jenat, ingrozit de ce ai putea crede tu despre el si ca te-ar putea pierde.
Intr-adevar, este un test important pentru relatia voastra; nu este obligatoriu sa va despartiti, insa ai tot dreptul sa-i ceri sa-ti spuna cum s-a imbolnavit si sa mai amani momentul cand veti face dragoste, pana vei simti ca asta este ceea ce-ti doresti si relatia este serioasa. Si - nu cred ca mai e nevoie sa-ti spun - protectia este obligatorie.
Vrea sa demisioneze "pentru a se regasi"
De data aceasta, vorbim despre un cuplu sudat, care locuieste de ceva vreme sub acelasi acoperis si ale carui planuri de viitor se concretizeaza inclusiv in rate la casa si dorinta de a avea un copil. Ei bine, acesta fiind contextul, cum ai reactiona daca partenerul tau te-ar anunta, pe nepusa masa si cu un chip foarte sobru, ca el simte ca "nu se mai regaseste" la serviciu si ca vrea sa-si caute altceva de lucru? N-ar fi asa de rau, daca nu si-ar fi dat deja demisia...
Bineinteles ca initial te infurii. In primul rand, pentru ca nu te-a consultat in prealabil, si ai perfecta dreptate. Acesta este un aspect care trebuie lamurit, tocmai pentru a evita ca acest lucru sa se mai intample. Intreaba-l cum va afecta decizia lui relatia voastra si de cat timp crede ca are nevoie pentru a-si gasi o noua slujba.
Arata-te ingrijorata si contrariata, este firesc sa fii altfel, dar nu prelungi vaicareala. E inutil si iti consuma energia. Spune-i ca, dat fiind faptul ca in perioada imediat urmatoare veti trai numai din salariul tau, bugetul casei va trebui recalculat si amandoi va trebui sa renuntati la unele dintre capriciile voastre.
Evident ca nu-i va conveni si atunci poti folosi acest lucru ca o motivatie suplimentara pentru a-l impulsiona "sa se regaseasca" mai repede. Ideea este sa nu declansezi o cearta... nu vei face decat sa-i dai apa la moara, pentru ca el se va victimiza si va ajunge - cum altfel? - la concluzia ca nici tu nu il intelegi. Iar acest lucru nu este de natura sa-l ambitioneze.
S-a razgandit subit: nu mai vrea copii
Nu-ti ascund: daca este si cazul tau, ar trebui sa fii pregatita pentru eventualitatea unei despartiri. Este o chestiune pe cat de delicata, pe atat de potential distructiva. Foarte putine cupluri sunt in masura sa negocieze asa ceva si adevarul este ca nu e deloc cinstit fata de tine.
A avea un copil reprezinta un legamant mai strans si mai important decat casatoria. In acelasi timp, este un adevarat miracol si nici o femeie nu ar trebui privata de el. Daca te gandesti si ca, din acest punct de vedere, timpul trece mult mai repede pentru femei (despre ceasul biologic e vorba), iti vei da seama ca nu poti sa te complaci prea mult in incertitudine.
Este una dintre acele situatii, altminteri putine, cand ar trebui sa-i dai un ultimatum. Poate ca isi va schimba punctul de vedere, poate ca nu. Probabil acest lucru te sperie, dar problema nu se va rezolva de la sine. Si, cu cat amani mai mult, cu atat te pregatesti mai mult pentru frustrare si nefericire.
Comentarii (6)
un astfel de sot merita parasit! stiu din proprie experienta! dar nu am avut curajul sa fac pasul asta! ce-o fi in capul nostru? pana cand poate o femeie sa rabde? sunt casatorita de 17 ani si mereu am cautat momentul oportun pentru a pune capat acestui mariaj. crede-ma ca daca astepti prea mult o sa devina si mai greu sa divortezi...eu cel putin nu mai sunt capabila sa-mi doresc o alta relatie cu un alt barbat! ii urasc pe toti doar pentru ca ii compar cu sotul meu!
sint casatorita de 10 ani si cred ca in toti acestia am fost inselata de 1000 ori dar acum de un an a inceput sa aiba legaturi mai strinse si mai lungi cu alte femei mai nou imi povesteste tot vb cu ele la tel linga mine avem 3 copii avem aceeasi virsta 30 eu nu vad unde sint greselile mele sint o femeie care nu ies din vb lui pt ca mi sa intimplat din banalitati sa fie brutal sint multe de vb dar pt asta poate imi trebuie mult timp
am fost impreuna cu baiatul asta 9 luni dintre care ultimile 3 el a fost plecat sh eu lam asteptat,ne scriam sms,ne sunam vb la tel sh cind sa intors in tara am fost cu el o singura zi dupa care eu il sun sh el imi spoune k nu mai vrea sa fie alaturi de mine eu iam mcerut o explicatie iar el imi spoonea k explicatii sunt da nu mi le da acum:(dar inainte sa plece neam ami despartit odata sh eu pin la urma am reusit sal aduc inapoi acum insa nam facut nik nish un sunet,nish sms,nimik:(nustiu dak sa mai incerc,acum e plecat inapoi peste hotare sh presupun k vine iar peste3 luni,ce sa faaaaaaaaaaaaaaaaaaac?
..si parca nici eu nu am asa mult curaj. O sa incerc sa fiu eu aia mult mai indrazneata, chiar d zic eu am facut si asta.. insa mi-e sa nu raman eu aia stupida..:( Adica nu stiu ce sa mai cred..e chiar timid sau sunt altele la mijloc..:( Bine, suntem la inceput..nu e asa grav...sau poate dimpotriva.
dar acm e mai vorbaret si mai indraznet decat mine,asa e la inceput,eu zic sa ai rabdare cu el si sa nu te deranjeze chestia asta,trebuie sa fii tu un pic mai indrazneata ca daca esti si tu la fel.....nu faceti nmc.
este timid.cum sa vorbesc cu el.ce sa fac..........nu stiu...poate ma ajutati.MULTUMESC.
Posteaza comentariu