Datorita aspectului spectaculos al frunzelor sale, dieffenbachia este o planta indragita si des utilizata atat in decorarea caselor cat si a birourilor sau a spatiilor publice.
Ea poate fi asezata in incaperi mari, luminoase, gradini de iarna, solitar sau in combinatii cu alte plante care au aceleasi cerinte fata de factorii de mediu, formand aranjamente decorative.
Dieffenbachia este o specie originara din zona padurilor tropicale din America Centrala si Africa de Sud. Aceasta planta este foarte decorativa si cautata datorita foliajului frumos panasat si a tulpinii groase, ce capata odata cu varsta aspectul unui trunchi frumos imbracat cu frunze mari.
Ea are tendinta de a se degarnisi de frunzele bazale, pastrandu-si doar un manunchi de frunze in varf. Florile, albe, neinteresante comparativ cu frunzele, apar doar la plantele de mai multi ani si sunt tipice familiei Araceae, din care face parte.
Genul Dieffenbachia cuprinde cca 35 de specii, din care s-au obtinut numeroase varietati si cultivaruri (camilla, compacta, bertina, tropic snow, supertropic, lemon snow, mars, vesuvius, reflector etc.).
Planta are o crestere rapida si continua, daca dispune de conditii optime de dezvoltare. Necesita o atmosfera calda si umeda. Temperatura optima este de 20-22 grade C vara iar pe timpul iernii minim 13-15 grade C.
Este o planta care iubeste lumina, factor indispensabil pentru o frumoasa colorare a frunzelor, dar totusi nu suporta soarele direct care provoaca aparitia unor pete la nivelul frunzelor. Umbrirea este necesara vara, in orele cu insolatie, in timp ce iarna planta trebuie sa dispuna de un loc bine luminat.
Un alt factor important pentru o buna dezvoltare a acestei specii este apa. Aceasta se administreaza regulat pe tot parcursul anului, astfel incat pamantul sa fie in permanenta usor reavan. Umiditatea aerului ar fi bine sa fie peste 80%, acest lucru realizandu-se prin pulverizarea zilnica, in cursul diminetii a frunzelor cu apa, in perioada de vara.
Dieffenbachia prefera un substrat fibros, bogat in substante nutritive, foarte poros, usor penetrabil de catre radacinile groase si de catre apa utilizata la udare.
In fiecare primavara se recomanda transplantarea totala la plantele tinere, iar la cele mature, doar o transplantare partiala, adica inlocuirea stratului de la suprafata ghiveciului, pe 10-15 cm. adancime cu un amestec proaspat de pamant.
In cursul perioadei de vegetatie planta trebuie fertilizata de doua ori pe luna cu ingrasaminte complexe. Frunzele pot fi curatate de praf cu ajutorul unui burete sau a unei carpe moi si umede, apoi sterse cu o carpa uscata pentru a-si recapata luciul.
Inmultirea plantei se realizeaza prin butasi din varfurile cu frunze si din fragmente de tulpina. Butasii pot fi pusi la inradacinat fie direct in ghivece pe un substrat de turba amestecata cu nisip sau in perlit.
Durata inradacinarii este de 3-4 saptamani iar prinderea butasilor este conditionata de caldura multa, in jur de 25-28 grade C si umiditate relativa ridicata, de 90-95%.
Bolile frecvente care afecteaza aceasta planta sunt virozele si bacterioza.
Daunatorii periculosi care ataca aceasta specie sunt paduchii de frunze si paianjenul rosu. Acestia pot fi combatuti prin tratamente cu produse fitosanitare adecvate iar prevenirea aparitiei lor se realizeaza prin asigurarea unei umiditati relative necesare plantei.
Planta se dezvolta bine daca i se respecta cerintele fata de factorii de mediu. Altfel pot apare diferite simptome prin care planta emite semnale de alarma, cum ar fi: ingalbenirea frunzelor care poate fi cauzata de excesul de apa si lipsa caldurii, sau de insuficienta luminii care face ca frunzele sa-si piarda culoarea.
Petele brune de pe frunze pot fi determinate de aerul rece si pamantul uscat, sau de razele directe ale soarelui.
Atentie: sucul plantei este foarte otravitor, de aceea se recomanda a se amplasa planta departe de accesul copiilor sau al animalelor de casa!