Istoria bonsailor vine din vremuri stravechi, primele dovezi ale micilor pomisori plantati in ghivece fiind descoperite in mormintele egiptene vechi de peste 2000 de ani.
Insemnarile arata cum botanistii indieni mentineau plantele piticite cu ajutorul unor parghii, in vase, pentru a le mari mobilitatea, inca de acum 1500 de ani.
Dar bonsaii, asa cum ii stim noi azi, apar in istoria Chinei in jurul anilor 700, in dinastia Tang (tot in picturile din morminte). Aceasta perioada a fost, de asemenea, una de importante progrese culturale pentru japonezi, care au trimis emisari catre China, de unde au imprumutat multe din cultura acestora, in special din domeniul artelor.
Denumirea chinezeasca a bonsailor, "pen tsai" ("arbore in ghiveci"), a devenit in limba japoneza "bon sai" (cu aceeasi traducere).
In decursul secolului al XIV-lea, cand s-au pus bazele relatiilor comerciale intre est si vest, a existat un interes scazut fata de pomii miniaturali, interes ce s-a reaprins in secolul al XVII-lea, cand Japonia a redevenit deschisa comertului.
Dar insemnarile vremii fac referiri la "minunile orientale", in sensul ca marii colectionari din apus s-au plans de moartea bonsailor achizitionati, astfel interesul fata de acestia scazand din nou.
Si nu a revenit decat in anul 1878 cand Japonia, participand la Expozitia Internationala de la Paris, a readus bonsaii pe scena internationala, impreuna cu informatii si cunostinte complete despre procesul de formare si crestere a acestora.
In prezent, bonsaiul este o forma de arta omniprezenta, cu raspandire in intreaga lume si cu asociatii ale iubitorilor de bonsai in aproape fiecare tara de pe glob.
Exista doua tipuri de bonsai. La modul general, ei se pot imparti in bonsai de climat tropical si de climat temperat.
Bonsaii tropicali, cum ar fi Serissa, Ficus sau Bougainvillea, nu se pot adapta la temperaturi foarte scazute si este obligatorie protejarea lor contra inghetului (pot fi lasati afara la primul sau chiar al doilea val de temperaturi mai scazute, daca acestea nu scad sub limita admisa; plantele apreciaza chiar o scurta perioada de "dormans").
Bonsaii de climat temperat (Ienupar, Artar etc.) pot supravietui la temperaturi mai scazute, dar, din cauza sistemului radicular aflat intr-un strat de sol prea subtire, necesita, in general, o oarecare protectie fata de frig (se poate sapa o groapa de cca. 20 cm adancime, in care se asaza planta si se protejeaza cu o rama de PVC si plastic alb; nu va fi estetic, dar va fi eficient).
Bonsaii temperati au nevoie de o perioada de repaus si chiar pot fi compromisi daca se incearca mentinerea lor ca plante tropicale.
Oamenii considera adeseori ca bonsaii tropicali sunt plante exclusiv pentru interior, iar cei temperati pentru exterior, consideratii ce nu reflecta intru totul realitatea, in conditiile in care se poate intelege ca este normala pastrarea bonsailor in interior de-a lungul intregului an, daca acestia fac parte din categoria celor tropicali.
Bonsaii trebuie sa fie tinuti afara atata timp cat conditiile sunt favorabile. Nu este nici o problema daca ii introduceti in interior pentru o zi sau doua, pentru decor, asigurandu-le insa lumina necesara si mai multa apa decat de obicei, dar, daca vremea este favorabila, toti bonsaii ar trebui sa fie tinuti in spatii deschise.
In lunile reci, bonsaii tropicali trebuie adusi in interior, in fata ferestrelor luminoase, si udati cu mare grija, iar bonsaii temperati trebuie protejati cu rama de PVC de care am amintit mai sus si udati aproximativ o data pe saptamana (daca temperatura creste temporar, vasele trebuie controlate mai des).
Achizitionarea unui bonsai se aseamana cu achizitionarea unui animal sau a unei plante de... companie. Acesta are nevoie incontinuu de hrana, de apa si de ingrijiri la fel ca si un catelus, insa bonsaiul nu va scheuna atunci cand va fi insetat sau infometat, astfel incat se cere un program foarte strict pentru mentinerea unei stari optime de sanatate.
La fel de mult ca si un animal de companie, bonsaiul va va insoti de-a lungul deceniilor, iar daca ii veti oferi o buna ingrijire va va supravietui chiar!