Cum ai grija de orhideea Cymbidium?

In timpul lunilor calde, cand au loc cresteri active ale plantelor, Cymbidium are nevoie de cantitati mari de apa - cu cat mai pura cu atat mai buna. Unul dintre motivele...

In timpul lunilor calde, cand au loc cresteri active ale plantelor, Cymbidium are nevoie de cantitati mari de apa - cu cat mai pura cu atat mai buna.

Unul dintre motivele pentru care trebuie aplicate udari abundente este si necesitatea spalarii din substratul de cultura a sarurilor acumulate prin utilizarea apei de la robinet.

Prin folosirea unei ape pure, curate de saruri, aceste spalari sunt mult mai putin necesare.
In timpul lunilor reci, solul plantelor trebuie mentinut uscat, dar nu excesiv.

Este foarte important de retinut ca aceste orhidee sunt extrem de sensibile la sarurile naturale existente in apa de la robinet.

Prin folosirea acestei ape, fara a efectua spalarea substratului, varfurile frunzelor vor incepe sa se necrozeze. E recomandat sa se ude de 2-3 ori pe saptamana, in timpul sezonului cald, si o data pe saptamana sau chiar mai putin, in timpul iernii.

In conditiile in care substratul de cultura trebuie sa fie foarte bine drenat, substantele nutritive sunt usor si repede eliminate prin udari.

Scopul oricarei scheme de fertilizare este de a mentine in permanenta in sol un nivel constant al substantelor nutritive solubile.

Acest lucru este oarecum dificil de realizat de catre amatori. Ingrasamantul folosit trebuie sa fie solubil in apa, sa aiba un continut echilibrat de azot, fosfor si potasiu (elemente aflate in diferite concentratii) si, de asemenea, sa contina mici cantitati de microelemente necesare plantelor (cupru, zinc, magneziu, bor etc).

Fertilizarea o data sau de doua ori pe luna, o data cu udarea, este, de regula, suficienta. Unii dintre cei pasionati de cresterea orhideelor folosesc ca fertilizant, cu bune rezultate, granule greu solubile.

Altii folosesc un compost organic o data sau de doua ori pe an. Nu trebuie sa se foloseasca cantitati excesive de azot in orice perioada a anului, deoarece au loc cresteri vegetative in defavoarea productiei de flori.

In conditii bune de cultura, problemele fitosanitare sunt relativ mici. Totusi Cymbidium poate fi atacat de cateva specii de paduchi verzi, de paianjeni fitofagi (pe fata inferioara a frunzelor), de afide pe peduncul, pe boboci si pe flori.

Limacsii si melcii, desi nu produc pagube frunzisului, se hranesc insa cu bobocii si cu florile fragede.

Din cauza tuturor acestor daunatori, vigilenta este deosebit de importanta in protectia plantelor; acestea trebuie verificate periodic. Insecticidele si acaricidele disponibile sunt intr-o permanenta schimbare si perfectionare; de aceea este bine sa obtineti o recomandare de incredere in ceea ce priveste utilizarea substantelor de protectie fitosanitara si sa urmati cu atentie instructiunile.

Este general valabil faptul ca o planta de dimensiuni mari produce mai multe flori, comparativ cu una mai mica, dar, in acelasi timp, este necesar ca planta sa se divida si sa se replanteze, avand in vedere urmatoarele motive:

ghiveciul si planta pot fi prea mari pentru a fi manuite sau pastrate in casa in conditii optime;
exista prea multi rizomi ce ocupa un spatiu prea mare in vas;
substratul de cultura poate fi epuizat, iar radacinile plantei ce continua sa traiasca in acest substrat pot putrezi (se considera, in general, ca 3 ani reprezinta durata maxima, dupa care transplantarea devine necesara).


La divizarea plantei, fiecare diviziune trebuie sa aiba 3 pseudobulbi si o portiune de rizom, unde exista rezerve de apa si substante nutritive.

Pentru a disloca intreaga masa a radacinilor din vasul din care urmeaza a fi mutata, trebuie ca vasul sa fie ciocanit sau batut usor cu palma. Multi dintre pasionati si dintre cultivatorii profesionisti, indeparteaza cel putin 1/3 din balotul radacinilor, cu ajutorul unor instrumente sterile si bine ascutite.

Radacinile sanatoase trebuie scurtate pana la 7-10 cm; se obisnuieste ca diviziunile obtinute sa fie spalate sub un jet de apa curata, astfel incat sa poata fi observata starea de sanatate a intregului sistem radicular. Toate radacinile imbatranite sau uscate trebuie indepartate.


E important ca amestecul de pamant sa fie umed in momentul utilizarii. De altfel, atata timp cat exista inca radacini ranite in urma transplantarii, se recomanda pastrarea plantelor la aer pentru o perioada scurta de timp, permitand astfel ca tesuturile radacinilor sa se vindece (plantele nu trebuie tinute la soare).



Trebuie ales un vas in conformitate cu dimensiunile noilor plante, avand grija sa nu necesite o cantitate prea mare de substrat. Se apasa substratul de jur imprejurul masei de radacini si in jurul treimii inferioare a pseudobulbilor. Se recomanda a nu se uda imediat dupa transplantare, permitand cicatrizarea ranilor de pe radacini cat mai repede.

Ghivecele cu noile plante obtinute trebuie situate in zone racoroase si umbrite pentru circa 2 saptamani, unde se efectueaza pulverizari ocazionale. Dupa aceasta perioda, plantele pot fi readuse in zona unde sunt de regula cultivate, la un regim normal de udare si de lumina.