Ce ar trebui să schimbăm până în 2030

Am crezut că le știu pe toate în materie de legumicultura de curte și în urmă cu câțiva ani mi-am făcut prima mea grădina cu legume, în curtea casei de la țară a socrilor mei.  Fiind foarte aproape de București, weekendurile mi le petrec în grădina mea cu roșii, castraveți, morcovi, cartofi, fasole, țelină, sfeclă roșie, ceapă, usturoi și diverse plante aromatice.

Aveam să descopăr că nimic din ce știam din copilărie despre grădinărit nu mai este la fel.

Poți  păstra cele mai bune semințe, dar nu  înseamnă că legumele vor ieși la fel de mari și gustoase. Poți cumpăra semințe  de oregano din supermarket și să iasă cu totul și cu totul altceva.

Poți schimba locul legumelor de la an la an și bolile și  dăunătorii să se “mute” și ei. Sau să te întrebi de ce cartofii au atâția dăunători,  pentru că atunci când eram copil la bunicii mei adunam în două ture gândacii de Colorado și scăpăm de ei pentru toată vara!

Imaginați-vă bucuria mea când am primit invitația Bayer de a participa la întâlnirea anuală din Germania dedicată viitorului în agricultură.  Se anunța un dialog între fermieri, academicieni și jurnaliști despre problemele și oportunitățile cu care se confruntă industria.

Mâine aparține tuturor

Sub tema “Mâine aparține tuturor”, evenimentul a reunit vorbitori și participanți din 40 de țări, care pentru două zile au analizat modul în care am putea produce în mod durabil alimente sănătoase pentru o populație globală care este în creștere.

Și în același timp să fie găsit un  echilibru între producția de alimente și conversarea planetei.

M-a uimit dialogul deschis între fermieri și reprezentanții Bayer, lejeritatea cu care participanții expuneau problemele din țările natale și cum toți  încercau să găsească o soluție pentru a câstiga întreagă populație nu doar business-urile lor.
Contrar așteptărilor mele, discuțiile nu s-au concentrat pe productivitatea și profitabilitatea  businessurilor  celor prezenți, fie ei fermieri sau  reprezentați ai companiei Bayer.

De exemplu, spre deosebire de agricultura tradițională pe care o cunoaștem cu toții: fermierul merge să verifice cultura cu mașina sau cu tractorul, lucrările se desfășoară în mare parte manual sau prea puțin automatizat, viitorul pe care l-au promis in cadrul întâlnirii arată cu totul și cu totul alfel.

Până in 2030 se urmărește reducerea cu 30% a impactului asupra mediului. De exemplu pentru verificarea culturilor dar și pentru aplicarea tratamentului pentru boli și dăunători să se folosească dronele.

Am ajuns deja să fim 8 miliarde de oameni pe planetă și este nevoie să facem agricultură sustenabilă pentru a obține recolte mai rezistente, folosind resurse puține, cum ar fi: apă, pământ, energie.

M-am întors cu alte concepții despre agicultură, principii  pe care vreau să le aplic de acum înainte. Și am înțeles, într-un final, că sustenabilitatea nu înseamnă numai să consumi responsabil ci și să produci responsabil.