Daca as putea sa rostesc “Sesam, deschide-te!”, iar pamantul sa se deschida, mi-as face loc ca un carabus disperat intr-o crapatura dupa care i-as cere politicos si recunoscator sa se inchida! Si cred ca as avea o existenta linistita si scutita de tot ceea ce acum imi zgarie cu nonsalanta mintea si viata.
E prima oara cand regret ca nu m-am nascut invatata! Trebuie sa ne mobilizam si sa ii cumparam lui Matei diversele lucruri de care are nevoie. Sincer? Nu stiu exact ce lucruri imi pot fi cu adevarat utile. In ultimele doua zile am devenit alergica la sfaturi, dar nu e cazul sa ma plang din moment ce eu le cer. Din inconstienta unor parinti care isi asteapta primul copil, am decis ca primul lucru pe care trebuie sa il cumparam este caruciorul. Nici nu stiu daca e corect sa spun ca noi am stabilit aceasta ordine dar, in ultimul timp, gasca noastra de prieteni a suferit o reformare si este compusa numai din cupluri de parinti cu copii intre 6 luni si 3 ani. Normal ca singurele discutii pe care le avem sunt legate de copii, de patuturi, de carucioare, de sterilizatoare, de scutece, de hainute, etc. Si... caruciorul e o chestie care cere mare atentie la achizitionare. Da, de acord! Dar cand am auzit ca atentia asta trebuie sa ne coste intre (cel putin!!!) 20 si 30 de milioane de lei vechi, ca trebuie sa fim atenti la firma producatoare, la suspensii, la cadru, la sistemul de franare, la roti pneumatice... Sesame, deschide-te! Si cu cat taticul lui Matei e din ce in ce mai convins ca un carucior pentru baiatul lui merita oricat, cu atat mai mult eu devin mai tensionata.
Acum imi dau seama ca sunt cumplit de zgarcita. Banuiam asta din momentul in care am decis sa nu ma apuc de fumat pentru ca tigarile sunt scumpe (si in 2000 erau chiar ieftine). Sau poate ca sunt cosmarul producatorilor de carucioare: ei scot tot felul de artificii cu gandul ca parintii isi vor da si sufletul pentru copiii lor si pandesc ca rechinii... sa te atace atunci cand esti mai slabit si constitui o prada sigura. Poate sunt o mama nebuna sau inconstienta si poate gresesc cumplit daca nu sunt de acord sa cumparam caruciorul verde Quinny de 30 de milioane. Poate fac cel mai mare pacat dar tot nu pot sa fiu de acord. Nu cred ca un carucior de care ne vom folosi cativa ani (dupa care va ajunge la tara unde presimt ca vor cloci gainile in el) merita mai mult decat celulele stem. Nici nu stiu de ce sau cand caruciorul a devenit o chestie de fite, nici nu stiam ca exista si la capitolul asta o moda. Abia acum vad si eu in ce lume il aduc pe Matei!
Nu vreau sa ajung sa spun „Eu nu am avut asa ceva si nu mi s-a intamplat nimic” si sa judec in felul acesta de fiecare data cand trebuie sa ii cumpar lui Matei ceva. Nu vreau nici sa pic in extrema cealalta si sa ii dau tot ceea ce mie mi-a lipsit sau parintii nu mi-au cumparat pe motiv ca „nu imi trebuie” iar eu singura m-am educat sa nu am nevoie de ele.
Vreau sa raman rationala! Vreau sa trec cu mult cumpat prin perioada aceasta pe care eu o numesc vulnerabila. De ce? Pentru ca stresul nasterii care se apropie e accentuat si de faptul ca nu am nu stiu ce lucru, nu am pregatit camera si tocmai acum am tendinta sa ma grabesc si sa nu mai fiu atenta la detalii la care, de obicei, as fi. Deocamdata nu am devenit prea sensibila la lucrurile astea, nu avem nici patut, nici carut, nici scaun de masina si nu cred ca asta va fi o problema in prima zi de viata a copilului. Nu vad nasterea ca pe un deadline la cumparaturi. Nu cred ca Matei ma va dispretui daca, la 15 ani, ii voi povesti ca el nu a avut patut din prima zi, carucior de firma iar suzetele lui au fost sterilizate dupa metode clasice!
Comentarii (4)
Vorba aceea: nu te intinde mai mult decat iti este plapuma! In cazul meu cu primul meu copil, tata a cumparat caruciorul, patutul a fost imprumutat de la vecini pt ca eram in floarea tineretii si salariul mergea pe intretinere si hrana. Ajutorul a fost binevenit pt ca astfel am putut investi mai mult in sanatatea si dezvoltarea armonioasa a copilului. Cand fetita a crescut la randul meu am dat altor mamici o bucatica de ajutor cu hainute si jucarii. Ceea ce are nevoie cel mai mult un copil este multa dragoste, o mangaiere si nu pantofiori poleiti!
Zgarcenia este strans legata de avaritie, si eu nu cred ca te poti imbogati daca nu cumperi un produs scump pentru copil. Majoritatea familiilor au un venit si acest venit fiecare familie si-l administreaza dupa cum poate astfel incat sa-si acopere cheltuielile. Dupa vorba aceea
Daca tu zici ca esti o mama zgarcita eu cum sunt? Eu am 3 copii si la nici unul nu am luat carucior cu atat mai mult cu cat am 2 gemeni de 1an si 8 luni dar eu am preferat sa le cumpar lor imbracaminte si mancare decat sa dau atatia bani pe un carucior in care fie o sa stea fie nu, caci am vazut o multime de cazuri in care mamica ducea copilasul in brate, pentru ca nu voia sa stea in carut , iar tatal sau altcineva din familie impingea carutul gol. Asa ca nu te mai stresa atat pentru un carucior si preocupate de sanatatea si ingrijirea ta caci acum esti tu in prim- plan dupa ce va veni el pe lume va fi el pe primul loc. Eu iti urez multa sanatate , mult curaj, nastere usoara si sa va iubiti copilul foarte mult .
Nicidecum nu esti zgarcita.Ai dreptate sa nu vrei sa dai 3000 lei pe un carucior.Doar nu e poleit cu aur... Sunt carucioare f bune si la 1200 lei si poate chiar mai putin.De restul de bani mai bine ii cumperi altceva lui Matei.Cred ca de banii astia poti sa-i cumperi hainute , chiar si fitoase, pana la aproape un an. Sau alte lucruri folositoare. Cred ca pe Matei nu-l va interesa ce firma a avut caruciorul lui sau alte chestii materiale pe care le-a avut de la inceput .Iubiti-l mult! Asta cred ca o sa-l interseze.
Posteaza comentariu