Primele contractii

Nu, nu, nu sunt in luna a noua, dar in saptamana 26 mi s-a intunecat peisajul in miezul zilei. Eram la birou, m-am cufundat in scaun si asteptam sa-mi revin. Era atat de cald... simteam cum transpir si cum imi iese apa prin toti porii. Norocul meu a fost ca am fost remarcata (de persoane mult mai constiente decat mine) si expediata la spital. Pana sa apuc sa ma ridic de pe scaun au inceput contractiile... senzatii noi, dureroase. Am ajuns la urgenta, consult, ecografie, amenintare de avort spontan, internare, perfuzii, Gynipral, analize si, in continuare, contractii.

"Aveti pijamale?" ma intreaba asistenta.

Buimacita ii raspund ca da si ma pune sa ma schimb "ca sa mergem pe sectie". "Stati, doamna, ca le am acasa!" si ma pricopsesc cu o privire pe care, cred eu, o meritam. Apoi imi cere s-o urmez si ma duce la garderoba unde imi cere sa dau jos hainele si ma doteaza cu o, sa-i zic, camasa... de un bleu izinit si mare cat lenjeria de pat de-o persoana. Traseul s-a incheiat in pat, intr-un salon cu inca doua femei.
Aveam de gand sa plang, dar spitalul face bine. Nu neaparat ca te vindeca, dar iti da ocazia sa vezi ca se poate mai rau si, in felul acesta, te incurajeaza. Femeia care statea in patul din dreapta mea astepta sa i se provoace nasterea. Era in luna a cincea si bebelusul avea grave malformatii. Cumplit...

A urmat o perfuzie cu Gynipral si am inceput sa  tremur... Am asteptat sa treaca. Stateam sub patura ca ariciul in viziuna si nu stiam de ce tremur: de frig - nu, de emotii – nu, de frica – nu, mi se parea penibil gandul ca as tremura degeaba, nici n-am avut tupeu sa chem asistenta. Dupa cateva ore m-am calmat si apoi am fost mutata, in toiul noptii, singura intr-o rezerva, nu am inteles de ce. Am reusit sa dorm un pic si la ora 5 dimineata au inceput din nou contractiile. Am anuntat si asistenta mi-a pus din nou o perfuzie si a plecat.

Am ramas singura, cu lumina aprinsa, incercand sa ma trezesc. Mi-au picat ochii pe furtunelul de la perfuzie si il urmaream dezinteresata gandindu-ma ca, fara un reper, nu pot vedea cum lichidul curge si intra in vena. Si... ce vad in clipa aia? Un reper! O bula! O bula mica (nu stiu care e diminutivul) se deplasa nestingherita pe furtunel si peste vreo 3-4 centimetri urma sa intre in vena. A fost prea tarziu ca sa mai fac ceva, bula cea mica era deja in vena de la mana mea stanga.

Si, pentru ca imi povestise cineva, chiar recent, ca a vazut un documentar pe Discovery cu o femeie insarcinata care murise (ea sau copilul, n-am dat atentie atunci) ca i-a intrat aer in sange (n-am retinut bine povestea, am memorat doar "aer in sange" si "moarte"). Am crezut ca o sa mor. Am strigat asistenta. Nu m-a auzit nimeni.
M-am asezat mai bine (mi-e groaza sa mor intr-o pozitie care nu m-ar avantaja), mi-am aranjat cu o singura mana si camasa cea mare si am inceput sa astept. Ma gandeam sa dau un telefon, am renuntat la idee ca sa nu fac lucrurile mai tragice decat vor fi. Ma intrebam: cum va fi? Cum va decurge procesul? Eu credeam ca bula cea mica se deplaseaza prin corpul meu pana ajunge la inima si se produce un scurt-circuit de genul celui din reclama "Unirea" cu mine in rolul lui Dorel. Ma gandeam la tot ce facusem in viata. Am facut un bilant, nu regretam nimic din ce facusem, imi parea rau de copil... imi venea sa plang. Am stat asa doua ore. N-am murit. Discovery dezinformeaza sau eu sunt paranoica.
M-am ridicat si am mancat ceva, eram linistita.
Apoi a venit doctorul la vizita si, printre alte intrebari, m-a intrebat si daca am avut palpitatii. Mi-a spus ca, de obicei, Gynipralul da palpitatii. Am inteles si eu de ce tremuram.
In jurul pranzului am fost externata, cu specificatia ca trebuie sa stau la pat, sa iau in continuare Gynipral si  sa nu mai am contact sexual.

Avortul spontan

Reprezinta terminarea sarcinii, indiferent de cauze sau conditii, inainte ca fatul sa fie dezvoltat suficient pentru a putea supravietui in mediul extrauterin. In SUA aceasta inseamna inainte de 20 de saptamani, insa, la noi in tara, se ia in considerare inca varsta de gestatie de 28 de saptamani.

Atunci cand avortul se produce fara interventii medicale sau mecanice: vorbim de etiologie – mai mult de 80% din avorturile spontane apar in primele 12 saptamani – peste 50% dintre acestea sunt datorate anomaliilor genetic.

Factorii materni:

– infectiile: Listeria, Chlamydia, infectia genitala herpetica, Mycoplasma, Ureaplasma urealyticum( inca nu s-a dovedit ca ar fi incriminat in avortul spontan)
– bolile cronice cum ar fi: hipertensiunea arteriala, tuberculoza, neoplaziile, etc.
– endocrinopatiile – hipotiroidismul, hipertiroidismul, diabetul zaharat, deficienta de progesteron din primele saptamani de sarcina (se pare ca deficitul de progesteron ar fi mai degraba efectul decat cauza);
– fumatul – creste riscul de avort de aproximativ doua ori;
– alcoolul – atunci cand este consumat excesiv , mai ales in primele 8-9 saptamani de sarcina;
– cafeaua – atunci cand este consumata in cantitati mari;
– iradierea – in doze mari poate determina avortul spontan;
– factori imunologici – cele mai bune exemple sunt anticoagulantul lupic si anticorpii anticardiolipinici;
– TROMBOFILIILE – se pare ca aceasta patologie ar fi raspunzatoare de majoritatea avorturilor spontane, dupa ce au fost excluse cele de cauza genetica. De aceea, la persoanele care au in antecedente mai multe sarcini pierdute(avorturi spontane), detectarea acestor anomalii sangvine ar trebui facute de rutina.
Exista pareri, la care subscriu si eu, ca aceste analize ar trebui facute chiar si dupa numai un singur avort spontan, mai ales cand persoana in cauza este mai in varsta( >30 – 35 de ani) si sarcina este foarte dorita, si nu isi poate permite un nou avort spontan – mai ales ca tratamantul ne este la indemana si s-a dovedit ca nu afecteaza in nici un fel bunul decurs al dezvoltarii produsului de conceptie.
Exemple – deficitul de proteina C, deficitul de proteina S, deficitul de antitrombina III, mutatia factorului V Leyden, prezenta anticorpilor antifosfolipidici (anticardiolipinici, anticoagulantul lupic), rezistenta crescuta la proteina C activata, si multe altele care nu se testeaza inca la noi in tara. De aceea , recomandam tratamentul (anticoagulant insotit sau nu de tratamentul antiagregant) la pacientele la care nu s-a evidentiat nici o cauza de avort spontan ( dupa analiza amanuntite).
– interventiile chirurgicale desfasurate pe parcursul sarcinii pot determina aparitia avortului
– traumele - accidente, agresiuni, etc.
– defectele anatomice ale uterului care pot fi dobandite (fibroamele uterine, sinechiile uterine) sau congenitale(septurile uterine).
– Incompetenta cervico-istmica – de obicei, este o cauza implicata in avorturile spontane la varsta gestationala mai mare – peste 12 saptamani de gestatie.
Ca si cauze ale incompetentei cervico-istmice amintim: chiuretajele uterine, procedurile chirurgicale asupra colului uterin – conizatii, electroexcizii si cauterizari, amputatia colului uterin. Tratamentul este chirurgical si consta in intarirea colului uterin incompetent – 'cerclajul uterin'.