Azi am mers la un control de rutina. Trebuie sa plec din Bucuresti pentru Sarbatori si era nevoie de avizul medicului.
In sala de asteptare am socializat cu alte viitoare mamici, mai avansate ca mine si tot mame de baieti. E minunat sa poti vorbi cu altcineva despre ceea ce traiesc si mai ales cand traim in acelasi timp aceeasi experienta. Altfel as vorbi cu mama, dar ultima ei sarcina (al carei rezultat am fost eu) dateaza de acum 23 de ani. Am vorbit despre toate, placute sau neplacute, am vorbit despre incontinenta urinara – cu care am inceput sa ma confrunt de cateva zile atunci cand stranut sau cand rad in hohote, despre contractii, despre disconfortul pe care il provoaca toata aceasta perioada, mai ales ultimul trimestru, despre ecografii, despre vitamine, despre teama de nastere, despre cezariana sau nastere normala, despre numele pe care le-am ales, despre cum loveste in burtica, despre pozitiile in care cu greu reusim sa dormim… N-as mai fi plecat de acolo, dar am fost chemata de medic in cabinet.
Sus pe cantar imediat: 71 de kilograme, stau bine, chiar bine.
Sus pe masa si… col foarte scurt, cam un centimetru. Trebuie sa stau cumintica la pat si sa evit orice efort. Deci nu neaparat sa stau linistita, cat sa stau la orizontala cat mai mult posibil. Oricum, daca plec la tara la parinti, voi profita la cote maxime de acest statut. Cu siguranta, toata lumea va avea grija si de mine si de bebe. Ma imaginez stand in pat, in fata televizorului, cu clopotelul pe noptiera si toate rudele, prietenii, vecinii, intrand pe rand sa vada fenomenul: pe mine cu burta la gura. In plus, la tara inca mai e mentalitatea aia: daca e baiat e si mai bine (vorba bunicii "painea lu' Dumnezeu"), iar daca mai e si primul copil este perfect. Presimt ca voi avea si tot felul de pofte in urmatoarele zile… o sa ma distrez si o sa dorm ca o molie.I-am spus doctorului despre intreruperea tratamentului cu Gynipral. Mi-a spus sa nu mai iau si sa stau linistita, nu are sens sa imi fac rau singura, sa am iar greturi si varsaturi si sa nu pot sa dorm. O sa ma bucur de perioada asta, mai ales ca am o stare permanenta de somnolenta.
In saptamana 36 mai am de facut cateva analize (urocultura, sumar urina, sange si secretie din col), iar pe 7, luna viitoare, trebuie sa merg la o ecografie unde o sa-l vad iar pe Matei si o sa ni se faca toate masuratorile.
Trebuie sa incep sa iau iar fier, o sa iau Tardiferon si la Elevit pot sa renunt de acum, cel putin o perioada.
In rest, totul cu masura si cu atentie. Mare atentie pe drum pana la tara, indicat ar fi sa nu conduc, nici nu o sa conduc, eu o sa stau pe bancheta din spate, intinsa cu burta in sus.Am vorbit azi cu doctorul meu si despre celulele stem. Intrasem in panica pentru ca tot auzisem ca e nevoie sa sun cu doua luni inainte. M-a linistit, nu mai sunt chiar atat de presata. Sper sa nu am niciodata nevoie de ele... Si iata cum investesc in ceva ce (poate, sper!!!) nu voi folosi niciodata, dar sa fie acolo.