Este a doua zi de cand as putea spune ca sunt in cel mai mare parc de distractii din lume. Fara sa platesc, fara sa vreau si fara sa imi dau seama m-am trezit in trenuletul groazei care da tura dupa tura si nu pare ca se va opri curand.
Sunt ametita, ma doare capul ingrozitor si vomit aproape tot ce mananc. Imi tremura mainile ca unui alcoolic si stau si zac, nici macar nu pot sa dorm. Azi-noapte, pe la ora 3, ajunsesem la capatul dozei generoase de rabdare pe care o aveam. Nu mai puteam sa vomit, desi simteam nevoia, eram atat de ametita si se invartea totul in jurul meu incat as fi luat un ciocan si as fi batut in cuie si lustra, si patul, si peretii, si dulapurile...
L-am sunat pe doctor cu intentia de „a-l vizita” in urgenta. M-a linistit. Eu care eram jenata de ceea ce mi se intampla pentru ca toata lumea imi spunea sa nu mai mananc si mi-ar fi fost rusine daca si doctorul mi-ar fi sugerat asta... Ei bine, nu are nici o legatura cu cat mananc. „Aaa, stai linistita! Asa se intampla dupa un anumit timp. Gynipralul ala e el bun, dar nu face numai bine!”
Mda... Frumos! Un bine nu vine niciodata singur. Stiam. Sa vina cum vrea el, numai sa ca binele meu a venit cu un rau. N-am decat sa ma sacrific. Ce sa fac altceva? Normal ca din doua rele aleg raul cel mai mic. Nu pot sa risc sa nasc prematur. Nu ma pot juca asa, chiar daca vorbeam de parc de distractii. E cat se poate de serios, raman in trenulet si merg mai departe. Gymipral si bafta! Matei sa fie bine. Cred ca e, face tumbe in continuare, ma impinge pe unde poate, tresare, isi face de lucru singur. Astea sunt momentele care imi dau putere sa infrunt orice, sa ma ridic de pe gresia din baie dupa ce am plans in hohote ca nu merit ce mi se intampla.
Mi-am revenit repede din criza de nervi, am si adormit spre ziua si am avut tot felul de vise ciudate. Prima oara am visat ca nascusem un baietel de 6 ani, probabil din cauza ca ma sperie cele doua luni care urmeaza si care vor fi, cu siguranta, luuungi. Apoi am visat ca eram la farmacie si ceream o injectie letala. Farmacista imi spunea ca nu au asa ceva si eram dezamagita. Urat! Vreau sa uit. Nu stiu de ce imi amintesc numai visele urate. De cate ori visez ceva frumos uit pana dimineata, imi amintesc doar ca am visat frumos si atat.
Sper sa fie mai bine azi. Ma simt ca o rufa stoarsa la 800 de rotatii... dar sunt increzatoare!
Comentarii (3)
Pentru ca am vazut ca asupra Gabrielei acest medicament a avut acelasi efect ca si asupra mea am dorit sa va scriu,desi nu mi-e usor.Cred ca copii sunt un dar dat de Dumnezeu si daca El voieste sa vina mai repede pe lume,noi sa nu-i impiedicam.Asa am patit eu.In luna iunie 2009 eram insarcinata in 6 luni si jumatate,pentru ca eram ocupata am umblat timp de o saptamana prin tara si am calatorit cam mult.Dupa aceasta calatorie am inceput sa am contractii.Am sunat medicul de familie care era si unchiul meu care m-a trimis de urgenta la spital.La spital,medicul care se ocupa de mine m-a consultat si mi-a spus ca am dilatatie de 2 cm asadar,mi-a dat perfuzie cu gynipral.Cat de rau mi-a putut fi de la el!!!!Groaznic.Fetita a devenit super agitata in mine,am inceput sa tremur,sa vomit,sa ametesc si sa respir cu mari dificultati.In fine,nu am fost niciodata drogata,dar atunci asa ma simteam.Dupa 2 sapt am iesit din spital si medicul mi-a prescris din nou gynipral,desi i-am spus ca ma simt foarte rau de la el si ca fetita e super agitata si ca uneori o simt ca sughite.Am luat gynipral impreuna cu distonocalm.Intr-o seara l-am luat si dupa m-am culcat asa o stare grea aveam dupa el.M-am trzit pe la miezul noptii afara pe balcon,la aer.Mama mea trecand pe langa usa de la dormitorul meu m-a auzit ca respiram extrem de greu si m-a luatsi m-a scos la aer.Sincer nu-mi mai amintesc cum am ajns,imi amintesc doar ca mama ma facea cu apa pe fata si-mi spunea sa respir.Mi=a interzis categoric sa le mai iau a doua zi cand a citit pe prospectul gynipralului ca trebuie aatent monitorizata inima mamei si a fatului in timpul tratamentului.Nu vreau sa sperii pe nimeni.Am facut in timpul sarcinii toate investigatiile plus eco 3D lacel mai performat cabinet din Timisoara.Tot a iesit bine.Pe data de 5 august 2009 am nascut o fetita prin cezareana pentru ca a fost pelvian si nu s-a putut altfel.La numai 1 ora si jumatate fetita mea a murit in urma unui atac de cord.Sfatuiesc femeile care se simt rau de la gynipral si simt ca copilasul lor e agitat de la el sa nu-l mai ia desi doctorul spune asta,luati eventual,o papaverina,un scobutil.Nu doresc nimanui ceea ce mi s-a intamplat mie
DE ceva vreme ma doare capu si sunt ametita.Respir mai greu ,nu am pofta de mancare,transpir mai mult,iar daca ies afara,i-mi este mai rau.Nu stiu ce poate fi,nici in casa nu i-mi este prea bine . Astept raspuns.
Inainte de orice a vrea sa exprim clar ideea ca medicul curant trebuie sa fie aproape si abordabil. Conteaza foarte mult sa isi dea interesul in a veni in intampinarea intrebarilor viitoarelor mamici. Cum sarcina mea nu este una usoara am primit 2 medicamente care ma ajuta in a trece cu bine zi cu zi. Unul este pt. a opri starea de voma, iar al doilea este pentru a impiedica posbila producere a unui avort sontan. Chiar daca au efecte adverse le inghit de doua ori pe zi eroic stiind ca rezultatul pe termen lung conteaza: un copil in bratele mele sa strang!
Posteaza comentariu