Matei s-a comportat chiar bine in timpul drumului. Cu mama lui a fost mai dificil… de la un drum care, de obicei, s-ar fi facut in maxim doua ore si jumatate am ajuns la unul care ne-a luat peste patru ore. Cum? Iata: “Opreste ca am nevoie la toaleta!” (acolo unde exista, ca am mai oprit si in camp), “Opreste ca vreau sa iau aer!”, “Stai mai incet ca mi-e cam rau!” si, cu cel mult 80 km/h, am ajuns si la tara in Oltenia. Eram ca un transport blindat. Pe bancheta din spate: apa, fructe, mancare, perna pentru spate, perna pentru cap, medicamente, pungi pentru cazuri extreme, etc.
M-am bucurat de intampinarea calduroasa pe care mi-au facut-o parintii, m-au pus imediat la masa si: “Ia si din asta ca e bun!”/ “Ia si asta ca iti face bine!”/ “Gusta un pic si de aici!”/ “Ce sa iti mai dam?”/ “Ia spune, ce ai mai manca?”/ “Sa nu stai sa poftesti ca nu e bine!”… asa imi place de ei! Pana acum au avut probleme cu comportamentul, nu prea percutau atat de bine cand ii vizitam.
E bine ca, macar la 50 de ani, le-a venit mintea la cap si stiu cum sa se poarte cu un musafir! Acum sunt la ordinele mele! Ba, mai mult de atat, nu ma lasa sa fac nimic, nici macar sa ma aplec “Stai cuminte, du-te in casa, stai in pat!”… asta viata! De cand visam eu la asa ceva!Pe seara am primit si vizite. Cred ca o sa ma plictisesc de acelasi discurs: “Ce face baiatul? Lasa sa miste sa iasa fotbalist!” Si aici incep disputele ca bunica mea vrea o “meserie ca lumea”: “Ce inseamna aia forbalist? (nu e gresit, e forbalist… cu “r”, ii redau intocmai spusele) Vreau si io ca nepotu’ mieu sa faca, domne, meserie, sa fie si el doctor, popa… Stii ce bine traiesc astia?” Nu puteam sa rad in hohote, am linistit-o spunandu-i ca isi va face o pensie privata si isi va multumi singur mai tarziu.
“Sa il ajute Dumnezeu, manca-l-as io pe el de baiat! Stii ce mandra sunt ca faci tu baiat? Io am visat de la inceput ca faci baiat, mi sa aratase, stiam!”Atat de bine imi fac discutiile cu ea, atat de mult ma amuza, atat de mult ii dau si eu apa la moara… E trista ca am venit prea tarziu de la Bucuresti si nu mai spovedeste popa, ar fi vrut sa ma spovedesc… “Da’ o sa vorbesc io cu popa, ii tin calea cand trece p-ici pa la noi pa la poarta!”. Eu sper sa nu treaca, dar pana atunci nu-mi ramane decat sa imi tin bunica in curte, alta varianta nu am. Si, in afara de conversatiile acestea, mai sunt cele din ciclul : ”Pa timpul mieu…” si mai departe lesin de ras sau ma ingrozesc.
Aseara nu am prea avut timp, eram prea obosita dupa drum. Dar azi presimt ca ii va merge gura fara intrerupere si imi va spune o mie de lucruri haioase, imi va da o groaza de sfaturi… si toate astea in limbajul ei cel oltenesc.Concluzie: Oltenii si Oltenia sunt indicati in sarcina, sunt cel mai bun medicament! Ma simt minunat de cand am venit, ma trezesc dimineata cu chef de viata si curioasa la ce se va intampla peste zi.