Matei e un bebe mare. A uitat sa iasa la un moment dat, acum a depasit cotele... gheata la mal.
Va iesi azi, mai tarziu un pic, dupa-amiaza, prin cezariana. De ce am fugit tot nu am scapat pana la urma. Ma incearca un pic frica. Mi se face pielea de strut cand ma gandesc la taietura. Nu imi e frica de semn, a nu se intelege gresit, la cat am pielea de crapata acum ar fi culmea sa ma fofilez pentru linia fina care va ramane ca semn al venirii pe lume a lui Matei. Cred ca am o fobie, mi-e frica de taieturi.
In fine... s-a mobilizat tot familionul. Unii sunt deja in holul spitalului, altii pe drum.
Eu am emotii, as plange, rad, mi-e foame, imi tremura mainile, mi-e si sete... as avea atatea de scris acum dar am un nod in gat, mi se incurca mintea si pierd toate ideile. Mi-a crescut tensiunea.
De azi nimic nu va mai fi la fel, mi-am pierdut coerenta...
Ma duc sa nasc... revin cu amanunte cat ati zice peste (de cateva mii de ori).