© Copyright: depositphotos
Și bărbații au suflet. Urmele pașilor tăi se odihnesc încă în amintirile mele
Între noi nu a fost decât un incendiu care ne-a ars trupurile și sufletele, apoi totul s-a stins. Eu am rămas în lumea mea, jucându-mă de-a supraviețuirea, tu ai plecat spre alte aventuri, ca o tânără fată de douăzeci de ani. Ai călătorit până ți-ai descoperit destinul, așternând peste trecut o plapumă caldă.
Încă îmi duc iernile încălzit de amintirea trupului tău și mai pot să trăiesc o sută de ani hrănindu-mi imaginația din parfumul buzelor tale.
Știu că nu te voi mai atinge niciodată, dar poate că nici nu mai trebuie. A fost atât de intensă întâlnirea noastră încât totul s-a consumat și nu mai e nevoie de niciun cuvânt, de nicio privire. Va rămâne între noi, o bomboană suspendată în aer cu parfum de căpșuni.
paul-teodorescu
Posteaza comentariu