Îţi aminteşti? Nu aveam nevoie de nimic, nu ne gândeam la trecut, nu ne gândeam la viitor, totul parcă fusese scris. Din când în când, ridicai privirea din carte şi zâmbeai. Iar eu ridicam mâna şi-ţi atingeam braţul ca să fac fericirea să circule.
Azi, terasele iau foc, ziarele au dispărut, telefoanele sunt veşnic neliniştite, iar în jurul nostru se moare pe rupte. Unde a dispărut zâmbetul tău? Unde a dispărut mângâierea mea?
Posteaza comentariu