Iulia, 25 de ani, Bucureşti. În fiecare an ne certăm pentru că uită de ziua mea. Mă pregătesc, am emoţii, mă duc la coafor. Uneori îi bat apropouri cu o săptămână înainte. Îmi zâmbeşte superior şi-mi spune: ”Normal că n-o să uit!” ca şi cum n-ar fi uitat niciodată până atunci şi, în dimineaţa cu pricina, se ridică din pat la fel ca în orice altă zi. Se duce la baie, se spală, se îmbracă. Nu-mi zice nimic. În primul an, l-am iertat, l-am întrebat eu ce zi e. Mi-a zis data şi privea prin mine. În al doilea, m-am înfuriat, dar nu i-am mai spus nimic. Am ţinut supărarea în mine şi ne-am certat după trei zile când am început cu reproşurile. E un bărbat bun, dar nu-mi aduce flori, nu-mi cumpără cadouri, nu-şi aminteşte ziua de mea de naştere, despre aniversarea noastră ce să mai vorbim. Dacă vreau să-mi iau ceva şi îi cer, îmi dă bani cu cea mai mare bucurie. Nu e zgârcit, nu comentează, dar uită. Mi-e foarte greu să mă obişnuiesc cu nepăsarea lui. Am senzaţia că nu ţine la mine. Greşesc? Vreau să greşesc!
Răspuns. Ce ţi se întâmplă poate fi frustrant, dar, dacă e băiat bun, ar trebui să-i înţelegi acest defect. Sunt bărbaţi care nu sunt atenţi la detalii sociale. Trăiesc în lumea lor şi nu înţeleg că cineva ar putea să se simtă rănit că nu i-a spus ”La mulţi ani!”.
Ca să treci mai uşor peste supărare, cel mai bine ar fi să-l anunţi că a doua zi împlineşti un număr de ani şi că vrei să ieşiţi împreună în oraş. În acest fel nici el nu mai uită, tu nu te mai simţi prost şi sărbătoriţi romantic.
© Copyright: depositphotos
Şi bărbaţii au suflet. ”Uită mereu de ziua mea! Mă tem că nu mă iubeşte!”
Ce ţi se întâmplă poate fi frustrant, dar, dacă e băiat bun, ar trebui să-i înţelegi acest defect. Într-o relaţie, nu-l poţi transforma pe partener după chipul şi asemănarea ta
paul-teodorescu
Posteaza comentariu