În jurul meu mor oameni. Se petrec ca şi cum n-ar fi fost. Mi-e atât de teamă, dragostea mea. Mi-e atât de teamă.
Mi-e dor de ei, rămân cu amintirile, dar, de la o vreme, nici acestea nu mai sunt prea clare. Ştiu că o să plec şi eu, dar, oricum ar fi, vreau să-ţi spun cât de fericit am fost.
Te privesc uneori în nopţile în care, pe chipul tău ajunge o rază rebelă de lună. Mă gândesc că n-o să pot să trăiesc fără tine, că n-o să supravieţuiesc. Că, oricum ar fi, eşti întreaga mea viaţă şi sunt legat de tine pentru totdeauna.
Posteaza comentariu