Şi dacă tu mă aştepţi? Şi dacă te gândeşti la mine? Nu ştiu nimic, nu pot să aflu nicio veste despre tine. În cea mai simplă dintre lumile posibile, nu găsesc niciun drum spre privirea ta. Mi-e teamă să nu mă aştepţi şi să nu pot veni, mi-e teamă să nu te gândeşti la noi şi să nu fiu acolo.
Ai plecat atât de repede din viaţa mea, dar niciodată definitiv. Ţi-ai lăsat mereu mici portiţe de întoarcere pe care le şi foloseai, uneori, până când s-au închis, rând pe rând. Habar n-am cum aş putea să le deschid. Te-a dezamăgit atât de mult viaţa ta încât te-ai izolat. Ai rupt toate punţile şi ai rămas singură. Ţi-e teamă să recunoşti că ai pierdut, deşi nu ţi-aş cere nicodată să faci un astfel de pas. Dar cred că ar trebui să te împaci cu tine şi să mergi mai departe.
© Copyright: depositphotos
Şi bărbaţii au suflet. Să ne întoarcem în plimbările vechi dintr-o lume dispărută!
Aş vrea să adorm lângă umărul tău, să mă pierd în pletele tale ca valurile unui râu negru ce anunţă furtuna
paul-teodorescu
Posteaza comentariu